Sun. Aug 16th, 2026

Cancandb.ro

Stiri pe Bune!

Ultimele Stiri

USR și PNL, dublu standard pentru întâlnirile judecătorilor CCR. În urmă cu 9 ani, o poză cu Florin Iordache și Daniel Morar stârnea un scandal uriaș. După întâlnirea secretă dintre Bolojan și șefa Curții Constituționale e liniște totală în tabăra USR-PNL

Bulgaria devine lider mondial în stocarea energiei în baterii

Atac masiv al Ucrainei lângă Moscova. Un depozit uriaș, cuprins de flăcări în noaptea de sâmbătă spre duminică

Intervenții pe litoral duminică: obiect cilindric la Eforie Nord și o posibilă dronă în Portul Tomis

Noul slogan al lui Bolojan: „La anul va fi mai bine”. În plină criză a energiei, cu economia în scădere și cu inflație record, premierul demis nu oferă soluții concrete, dar promite că toate problemele se vor rezolva. Nu acum, la anul

Azi suntem doctori în tot ce mișcă prin economie. Fîțu, Pâciu și toate girimelele ajunse odată pe la butoane ne pisează cu explicații zi de vară până-n seară. Ceva-ceva se lipește, cumva. CUPRINS Statul era Fisc, patron și bancher Fabricile alimentau direct bugetul Taxa ascunsă în preț Cafeaua și țigările plăteau mai mult Salariul venea după împărțirea banilor Cooperativele contribuiau și ele Taxa care nu se numea taxă Valuta venea din exporturi Exportam mâncarea, păstram penuria În vârful piramidei stătea partidul Marele altar al Planului Ministerul Finanțelor venea cu găleata Marile construcții și marile găuri Prețurile erau fabricate administrativ Planul cobora, minciuna zbura liberă pe cerul albastru al Patriei Toată lumea știa că toată lumea minte Băncile finanțau adevărul oficial Cum arătau Marii Inițiați Le era mai simplu decât astăzi? Imposibilitatea de a cunoaște totul Bugetul echilibrat și pierderile ascunse Românul trăia înăuntrul bugetului Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu? Astăzi, bugetul intră în casă peste noi. Îl găsim în TVA, accize, impozitul pe venit, contribuțiile salariale, taxele locale și în fiecare proiect prin care statul descoperă că a mai rămas ceva nefiscalizat. Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, omul obișnuit nu avea asemenea preocupări. Nu pentru că trăia într-un paradis fără taxe, ci pentru că nu făcea parte dintre inițiați. Statul își lua partea înainte ca banii să ajungă la cetățean, iar fiscalitatea era îngropată în prețuri, salarii, planuri de producție și contabilitatea întreprinderilor. Bugetul exista. Numai că nu era treaba populației să-l înțeleagă. Statul era Fisc, patron și bancher Diferența fundamentală față de prezent este că statul comunist nu aștepta să impoziteze o economie privată. El deținea aproape întreaga economie. Era proprietarul uzinelor, minelor, băncilor, transporturilor și rețelelor comerciale. Stabilea ce se produce, în ce cantitate, la ce preț și cu ce salarii. Controla creditele, investițiile, cursul valutar și distribuția mărfurilor. Astăzi, statul așteaptă ca o companie să facă profit, apoi îi cere impozitul. Atunci, fabrica și profitul erau deja ale sale. Fabricile alimentau direct bugetul Bugetul era finanțat în principal prin vărsămintele întreprinderilor socialiste: părți din „beneficii”, prelevări pentru societate, contribuții asupra fondului de retribuire și sumele rămase peste nivelurile aprobate prin plan. Întreprinderea nu decidea singură ce face cu rezultatele sale. Centrala, ministerul și planificatorii hotărau cât păstrează pentru dezvoltare și cât virează statului. Profitul uzinei era ban public aflat temporar în alt buzunar al aceluiași costum. Taxa ascunsă în preț O sursă importantă era impozitul pe circulația mărfurilor, un strămoș aproximativ al actualelor TVA și accize. Cetățeanul nu vedea pe bon prețul fără taxe și suma încasată de stat. Impozitul era zidit în prețul final. Autoritățile stabileau prețul de producție, prețul cu ridicata și prețul de vânzare, iar diferența putea alimenta bugetul. Cafeaua și țigările plăteau mai mult Cotele nu erau uniforme. Alcoolul, tutunul, cafeaua și produsele considerate neesențiale suportau prelevări consistente. Mărfurile de bază erau frecvent subvenționate pentru menținerea unor prețuri politice. Românul plătea taxe fără să i se spună limpede că le plătește. Bonul părea mai curat fiindcă socotelile fuseseră făcute înainte. Salariul venea după împărțirea banilor Impozitele și taxele plătite direct de populație aveau o pondere relativ redusă. Analizele legislației bugetare comuniste le plasează, în funcție de an, între 1% și 10% din veniturile statului. Aceasta nu însemna că salariatul păstra grosul valorii produse. Statul extrăgea surplusul înainte ca acesta să devină venit personal. Salariile erau stabilite administrativ, iar întreprinderile vărsau contribuții pentru asigurările sociale și alte fonduri. Statul era patronul care fixa retribuția, proprietarul fabricii și autoritatea care hotăra cât costă mărfurile cumpărate cu banii rămași. Nu-ți prezenta o listă spectaculoasă de taxe. Îți spunea direct cât meriți. Cooperativele contribuiau și ele Bugetul mai primea impozite și vărsăminte de la cooperativele agricole, meșteșugărești și de consum, precum și de la organizațiile obștești care desfășurau activități economice. În agricultură, extracția nu se făcea numai prin impozite. Statul controla prețurile de achiziție, distribuția și cantitățile livrate. Taxa care nu se numea taxă Statul putea cumpăra producția agricolă la un preț stabilit administrativ și o putea revindesau exporta potrivit planului. O parte din ceea ce încasa nu apărea sub denumirea de impozit. Era ascunsă în diferența dintre valoarea produsului și prețul acordat producătorului. Valuta venea din exporturi Comerțul exterior era monopol de stat. Întreprinderile specializate controlau exporturile, importurile, contractele și valuta. Dolarii și mărcile erau necesare pentru materii prime, tehnologie și plata datoriei externe. În anii ’80, Ceaușescu a transformat achitarea datoriei într-o obsesie politică. Exportam mâncarea, păstram penuria România a forțat exporturile și a redus drastic importurile. Au plecat alimente, combustibili și produse industriale, în timp ce magazinele se goleau, locuințele erau încălzite cu zgârcenie, iar energia era raționalizată. Statul obținea valută, dar populația achita nota prin penurie. Nu exista un „impozit pentru plata datoriei externe”. Exista carnea dispărută, lumina stinsă și caloriferul rece. În vârful piramidei stătea partidul Cine administra mecanismul? În vârf se aflau Ceaușeștii și conducerea PCR. Ei stabileau marile obiective: industrializarea, investițiile, exporturile și limitarea importurilor. Secțiile economice ale Comitetului Central transformau dorința politică în sarcini pentru Guvern și ministere. Dacă România trebuia să producă mai mult oțel, acesta devenea adevăr de stat înainte să existe minereul, energia și comenzile necesare. Dacă realitatea protesta, era rugată să-și revizuiască atitudinea. Marele altar al Planului Comitetul de Stat al Planificării era creierul tehnic al sistemului. Încerca să lege într-un singur mecanism producția, investițiile, salariile, consumul, exporturile și bugetul. Planificatorii calculau cât cărbune trebuie extras și câte locomotive, tractoare, televizoare sau perechi de pantofi trebuie să iasă din fabrici. Nu alcătuiau doar bugetul. Încercau să construiască din birou întreaga economie. Ministerul Finanțelor venea cu găleata Ministerul Finanțelor centraliza vărsămintele întreprinderilor, contribuțiile sociale și celelalte venituri. După care repartiza banii către investiții, educație, sănătate, pensii, apărare și administrație. Aproximativ un sfert din cheltuielile bugetare ale perioadei comuniste mergeau, în medie, către investiții. Marile construcții și marile găuri Așa s-au ridicat platforme industriale, hidrocentrale, infrastructură energetică și cartiere întregi de blocuri. Tot așa s-au finanțat combinate amplasate prost, dependente de materii prime importate și incapabile să producă eficient. Investiția era decisă politic, iar rentabilitatea putea veni, dacă mai avea loc, după tăierea panglicii. Prețurile erau fabricate administrativ Comitetul de Stat pentru Prețuri stabilea cât valorează oficial materia primă, produsul industrial și marfa vândută populației. În economia de piață, prețul rezultă aproximativ din confruntarea dintre cerere, ofertă și concurență. În socialism, putea rezulta din confruntarea dintre două direcții ale aceluiași minister, până când una primea telefon de sus. Planul cobora, minciuna zbura liberă pe cerul albastru al Patriei Sub planificatorii centrali se aflau ministerele economice, centralele industriale și miile de întreprinderi. Fiecare fabrică avea directori, ingineri, contabili și servicii de planificare. Teoretic, planul cobora de sus în jos. Practic, era negociat. Directorii încercau să obțină resurse cât mai multe și sarcini cât mai mici. Dacă recunoșteau că pot produce un milion de bucăți, anul următor riscau să li se ceară 1,2 milioane. Prin urmare, își ascundeau capacitățile și își umflau necesarul. Toată lumea știa că toată lumea minte Planificatorii știau că întreprinderile își cosmetizează cifrele. Întreprinderile știau că planificatorii știu. Pe această sinceritate reciprocă se sprijinea o parte respectabilă a economiei naționale. Când indicatorii nu ”ieșeau”, existau trei soluții: se modificau, se muta lipsa în altă parte sau se raporta succesul. Băncile finanțau adevărul oficial Băncile nu evaluau independent dacă o investiție este bună. Creditul era subordonat planului. Dacă o uzină strategică avea probleme, nu venea piața să-i tragă oblonul. Statul îi reorganiza datoria, aprovizionarea sau indicatorii. Falimentul ar fi demonstrat că planul greșise. Iar planul, asemenea partidului, nu putea greși. Cum arătau Marii Inițiați Nu erau personaje misterioase într-o cameră secretă. Erau economiști, contabili, ingineri și activiști de partid, de regulă în costum cenușiu, cu servietă diplomat și mare respect pentru ierarhie. Competența lor principală consta adesea în traducerea dorinței politice într-un tabel care trebuia să ”iasă” bine. Le era mai simplu decât astăzi? Politic, infinit mai simplu. Nu existau presă liberă, opoziție, investitori, agenții de rating, Comisie Europeană, sindicate autonome sau contribuabili care să conteste public o măsură. Dacă statul avea nevoie de bani, putea lua mai mult din beneficiile întreprinderilor, modifica prețurile, tăia importurile, forța exporturile sau reduce consumul populației. Nu trebuia să convingă. Trebuia să ordone. Imposibilitatea de a cunoaște totul Tehnic, le era mult mai greu. Fără prețuri reale, baze de date moderne și libertatea circulației informației, încercau să coordoneze milioane de relații economice. De aici apăreau depozite pline cu produse inutile și fabrici oprite din lipsa unei piese banale. Centrul putea calcula câte tone de oțel dorește, dar nu și toate nevoile reale ale milioanelor de oameni și întreprinderi. Bugetul echilibrat și pierderile ascunse Bugetul era prezentat drept echilibrat sau excedentar, dar același stat controla și contabilitatea. O pierdere putea fi mutată într-o întreprindere, într-un credit acordat de o bancă tot de stat, într-o subvenție sau într-un preț artificial. Cifrele oficiale puteau arăta disciplină. Costul real apărea în productivitate scăzută, consum sacrificat și nivel de trai. Românul trăia înăuntrul bugetului Paradisul fără taxe nu a existat. Românul nu trăia cu bugetul la nas, fiindcă trăia înăuntrul lui. Accesul la socoteli le revenea Marilor Inițiați, care întocmeau planul, raportau îndeplinirea lui și se felicitau pentru rezultate. Iar când comanda intra în conflict cu realitatea, nu era schimbată comanda. Era pedepsită realitatea. Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu? Poate că era mai bine doar cu Sfânta Ignoranță. Cetățeanul nu era chinuit zilnic cu deficitul, taxele și ratingul de țară, fiindcă bugetul rămânea taina Marilor Inițiați. Pentru cei care nu știau, exista iluzia că undeva se află niște oameni care controlează situația. Cei care înțelegeau mecanismul vedeau însă o economie stoarsă, producții umflate din pix, mărfuri exportate și o populație ținută în frig și lipsuri. Nu taxele lipseau, ci adevărul: statul lua aproape tot înainte ca venitul să ajungă la cetățean. Nu era mai bine. Era doar mai puțin vizibil. Iar pentru cei care știau, viața însemna spaima de a locui permanent în interiorul unei minciuni oficiale. sursa: puterea

Stiri actuale

USR și PNL, dublu standard pentru întâlnirile judecătorilor CCR. În urmă cu 9 ani, o poză cu Florin Iordache și Daniel Morar stârnea un scandal uriaș. După întâlnirea secretă dintre Bolojan și șefa Curții Constituționale e liniște totală în tabăra USR-PNL

Stiri actuale

Bulgaria devine lider mondial în stocarea energiei în baterii

Stiri actuale

Atac masiv al Ucrainei lângă Moscova. Un depozit uriaș, cuprins de flăcări în noaptea de sâmbătă spre duminică

Stiri actuale

Intervenții pe litoral duminică: obiect cilindric la Eforie Nord și o posibilă dronă în Portul Tomis

Stiri actuale

Noul slogan al lui Bolojan: „La anul va fi mai bine”. În plină criză a energiei, cu economia în scădere și cu inflație record, premierul demis nu oferă soluții concrete, dar promite că toate problemele se vor rezolva. Nu acum, la anul

Stiri actuale

Dragoș Pîslaru spune că a găsit o variantă „de nerefuzat” pentru noua Lege a salarizării. Când ar urma să crească veniturile profesorilor

Stiri actuale

Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR): „Continuarea guvernării PSD-PNL-USR-UDMR a dus datoria guvernamentală într-o situație catastrofală”

Stiri actuale

Dunărea continuă să scadă până pe 21 august. Debitul, mult sub media normală

Stiri actuale

Șefa CCR nu neagă întâlnirea cu Ilie Bolojan. Cum explică Simina Tănăsescu informațiile pe surse

Stiri actuale

Azi suntem doctori în tot ce mișcă prin economie. Fîțu, Pâciu și toate girimelele ajunse odată pe la butoane ne pisează cu explicații zi de vară până-n seară. Ceva-ceva se lipește, cumva. CUPRINS Statul era Fisc, patron și bancher Fabricile alimentau direct bugetul Taxa ascunsă în preț Cafeaua și țigările plăteau mai mult Salariul venea după împărțirea banilor Cooperativele contribuiau și ele Taxa care nu se numea taxă Valuta venea din exporturi Exportam mâncarea, păstram penuria În vârful piramidei stătea partidul Marele altar al Planului Ministerul Finanțelor venea cu găleata Marile construcții și marile găuri Prețurile erau fabricate administrativ Planul cobora, minciuna zbura liberă pe cerul albastru al Patriei Toată lumea știa că toată lumea minte Băncile finanțau adevărul oficial Cum arătau Marii Inițiați Le era mai simplu decât astăzi? Imposibilitatea de a cunoaște totul Bugetul echilibrat și pierderile ascunse Românul trăia înăuntrul bugetului Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu? Astăzi, bugetul intră în casă peste noi. Îl găsim în TVA, accize, impozitul pe venit, contribuțiile salariale, taxele locale și în fiecare proiect prin care statul descoperă că a mai rămas ceva nefiscalizat. Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, omul obișnuit nu avea asemenea preocupări. Nu pentru că trăia într-un paradis fără taxe, ci pentru că nu făcea parte dintre inițiați. Statul își lua partea înainte ca banii să ajungă la cetățean, iar fiscalitatea era îngropată în prețuri, salarii, planuri de producție și contabilitatea întreprinderilor. Bugetul exista. Numai că nu era treaba populației să-l înțeleagă. Statul era Fisc, patron și bancher Diferența fundamentală față de prezent este că statul comunist nu aștepta să impoziteze o economie privată. El deținea aproape întreaga economie. Era proprietarul uzinelor, minelor, băncilor, transporturilor și rețelelor comerciale. Stabilea ce se produce, în ce cantitate, la ce preț și cu ce salarii. Controla creditele, investițiile, cursul valutar și distribuția mărfurilor. Astăzi, statul așteaptă ca o companie să facă profit, apoi îi cere impozitul. Atunci, fabrica și profitul erau deja ale sale. Fabricile alimentau direct bugetul Bugetul era finanțat în principal prin vărsămintele întreprinderilor socialiste: părți din „beneficii”, prelevări pentru societate, contribuții asupra fondului de retribuire și sumele rămase peste nivelurile aprobate prin plan. Întreprinderea nu decidea singură ce face cu rezultatele sale. Centrala, ministerul și planificatorii hotărau cât păstrează pentru dezvoltare și cât virează statului. Profitul uzinei era ban public aflat temporar în alt buzunar al aceluiași costum. Taxa ascunsă în preț O sursă importantă era impozitul pe circulația mărfurilor, un strămoș aproximativ al actualelor TVA și accize. Cetățeanul nu vedea pe bon prețul fără taxe și suma încasată de stat. Impozitul era zidit în prețul final. Autoritățile stabileau prețul de producție, prețul cu ridicata și prețul de vânzare, iar diferența putea alimenta bugetul. Cafeaua și țigările plăteau mai mult Cotele nu erau uniforme. Alcoolul, tutunul, cafeaua și produsele considerate neesențiale suportau prelevări consistente. Mărfurile de bază erau frecvent subvenționate pentru menținerea unor prețuri politice. Românul plătea taxe fără să i se spună limpede că le plătește. Bonul părea mai curat fiindcă socotelile fuseseră făcute înainte. Salariul venea după împărțirea banilor Impozitele și taxele plătite direct de populație aveau o pondere relativ redusă. Analizele legislației bugetare comuniste le plasează, în funcție de an, între 1% și 10% din veniturile statului. Aceasta nu însemna că salariatul păstra grosul valorii produse. Statul extrăgea surplusul înainte ca acesta să devină venit personal. Salariile erau stabilite administrativ, iar întreprinderile vărsau contribuții pentru asigurările sociale și alte fonduri. Statul era patronul care fixa retribuția, proprietarul fabricii și autoritatea care hotăra cât costă mărfurile cumpărate cu banii rămași. Nu-ți prezenta o listă spectaculoasă de taxe. Îți spunea direct cât meriți. Cooperativele contribuiau și ele Bugetul mai primea impozite și vărsăminte de la cooperativele agricole, meșteșugărești și de consum, precum și de la organizațiile obștești care desfășurau activități economice. În agricultură, extracția nu se făcea numai prin impozite. Statul controla prețurile de achiziție, distribuția și cantitățile livrate. Taxa care nu se numea taxă Statul putea cumpăra producția agricolă la un preț stabilit administrativ și o putea revindesau exporta potrivit planului. O parte din ceea ce încasa nu apărea sub denumirea de impozit. Era ascunsă în diferența dintre valoarea produsului și prețul acordat producătorului. Valuta venea din exporturi Comerțul exterior era monopol de stat. Întreprinderile specializate controlau exporturile, importurile, contractele și valuta. Dolarii și mărcile erau necesare pentru materii prime, tehnologie și plata datoriei externe. În anii ’80, Ceaușescu a transformat achitarea datoriei într-o obsesie politică. Exportam mâncarea, păstram penuria România a forțat exporturile și a redus drastic importurile. Au plecat alimente, combustibili și produse industriale, în timp ce magazinele se goleau, locuințele erau încălzite cu zgârcenie, iar energia era raționalizată. Statul obținea valută, dar populația achita nota prin penurie. Nu exista un „impozit pentru plata datoriei externe”. Exista carnea dispărută, lumina stinsă și caloriferul rece. În vârful piramidei stătea partidul Cine administra mecanismul? În vârf se aflau Ceaușeștii și conducerea PCR. Ei stabileau marile obiective: industrializarea, investițiile, exporturile și limitarea importurilor. Secțiile economice ale Comitetului Central transformau dorința politică în sarcini pentru Guvern și ministere. Dacă România trebuia să producă mai mult oțel, acesta devenea adevăr de stat înainte să existe minereul, energia și comenzile necesare. Dacă realitatea protesta, era rugată să-și revizuiască atitudinea. Marele altar al Planului Comitetul de Stat al Planificării era creierul tehnic al sistemului. Încerca să lege într-un singur mecanism producția, investițiile, salariile, consumul, exporturile și bugetul. Planificatorii calculau cât cărbune trebuie extras și câte locomotive, tractoare, televizoare sau perechi de pantofi trebuie să iasă din fabrici. Nu alcătuiau doar bugetul. Încercau să construiască din birou întreaga economie. Ministerul Finanțelor venea cu găleata Ministerul Finanțelor centraliza vărsămintele întreprinderilor, contribuțiile sociale și celelalte venituri. După care repartiza banii către investiții, educație, sănătate, pensii, apărare și administrație. Aproximativ un sfert din cheltuielile bugetare ale perioadei comuniste mergeau, în medie, către investiții. Marile construcții și marile găuri Așa s-au ridicat platforme industriale, hidrocentrale, infrastructură energetică și cartiere întregi de blocuri. Tot așa s-au finanțat combinate amplasate prost, dependente de materii prime importate și incapabile să producă eficient. Investiția era decisă politic, iar rentabilitatea putea veni, dacă mai avea loc, după tăierea panglicii. Prețurile erau fabricate administrativ Comitetul de Stat pentru Prețuri stabilea cât valorează oficial materia primă, produsul industrial și marfa vândută populației. În economia de piață, prețul rezultă aproximativ din confruntarea dintre cerere, ofertă și concurență. În socialism, putea rezulta din confruntarea dintre două direcții ale aceluiași minister, până când una primea telefon de sus. Planul cobora, minciuna zbura liberă pe cerul albastru al Patriei Sub planificatorii centrali se aflau ministerele economice, centralele industriale și miile de întreprinderi. Fiecare fabrică avea directori, ingineri, contabili și servicii de planificare. Teoretic, planul cobora de sus în jos. Practic, era negociat. Directorii încercau să obțină resurse cât mai multe și sarcini cât mai mici. Dacă recunoșteau că pot produce un milion de bucăți, anul următor riscau să li se ceară 1,2 milioane. Prin urmare, își ascundeau capacitățile și își umflau necesarul. Toată lumea știa că toată lumea minte Planificatorii știau că întreprinderile își cosmetizează cifrele. Întreprinderile știau că planificatorii știu. Pe această sinceritate reciprocă se sprijinea o parte respectabilă a economiei naționale. Când indicatorii nu ”ieșeau”, existau trei soluții: se modificau, se muta lipsa în altă parte sau se raporta succesul. Băncile finanțau adevărul oficial Băncile nu evaluau independent dacă o investiție este bună. Creditul era subordonat planului. Dacă o uzină strategică avea probleme, nu venea piața să-i tragă oblonul. Statul îi reorganiza datoria, aprovizionarea sau indicatorii. Falimentul ar fi demonstrat că planul greșise. Iar planul, asemenea partidului, nu putea greși. Cum arătau Marii Inițiați Nu erau personaje misterioase într-o cameră secretă. Erau economiști, contabili, ingineri și activiști de partid, de regulă în costum cenușiu, cu servietă diplomat și mare respect pentru ierarhie. Competența lor principală consta adesea în traducerea dorinței politice într-un tabel care trebuia să ”iasă” bine. Le era mai simplu decât astăzi? Politic, infinit mai simplu. Nu existau presă liberă, opoziție, investitori, agenții de rating, Comisie Europeană, sindicate autonome sau contribuabili care să conteste public o măsură. Dacă statul avea nevoie de bani, putea lua mai mult din beneficiile întreprinderilor, modifica prețurile, tăia importurile, forța exporturile sau reduce consumul populației. Nu trebuia să convingă. Trebuia să ordone. Imposibilitatea de a cunoaște totul Tehnic, le era mult mai greu. Fără prețuri reale, baze de date moderne și libertatea circulației informației, încercau să coordoneze milioane de relații economice. De aici apăreau depozite pline cu produse inutile și fabrici oprite din lipsa unei piese banale. Centrul putea calcula câte tone de oțel dorește, dar nu și toate nevoile reale ale milioanelor de oameni și întreprinderi. Bugetul echilibrat și pierderile ascunse Bugetul era prezentat drept echilibrat sau excedentar, dar același stat controla și contabilitatea. O pierdere putea fi mutată într-o întreprindere, într-un credit acordat de o bancă tot de stat, într-o subvenție sau într-un preț artificial. Cifrele oficiale puteau arăta disciplină. Costul real apărea în productivitate scăzută, consum sacrificat și nivel de trai. Românul trăia înăuntrul bugetului Paradisul fără taxe nu a existat. Românul nu trăia cu bugetul la nas, fiindcă trăia înăuntrul lui. Accesul la socoteli le revenea Marilor Inițiați, care întocmeau planul, raportau îndeplinirea lui și se felicitau pentru rezultate. Iar când comanda intra în conflict cu realitatea, nu era schimbată comanda. Era pedepsită realitatea. Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu? Poate că era mai bine doar cu Sfânta Ignoranță. Cetățeanul nu era chinuit zilnic cu deficitul, taxele și ratingul de țară, fiindcă bugetul rămânea taina Marilor Inițiați. Pentru cei care nu știau, exista iluzia că undeva se află niște oameni care controlează situația. Cei care înțelegeau mecanismul vedeau însă o economie stoarsă, producții umflate din pix, mărfuri exportate și o populație ținută în frig și lipsuri. Nu taxele lipseau, ci adevărul: statul lua aproape tot înainte ca venitul să ajungă la cetățean. Nu era mai bine. Era doar mai puțin vizibil. Iar pentru cei care știau, viața însemna spaima de a locui permanent în interiorul unei minciuni oficiale. sursa: puterea

Stiri actuale

USR și PNL, dublu standard pentru întâlnirile judecătorilor CCR. În urmă cu 9 ani, o poză cu Florin Iordache și Daniel Morar stârnea un scandal uriaș. După întâlnirea secretă dintre Bolojan și șefa Curții Constituționale e liniște totală în tabăra USR-PNL

Stiri actuale

Bulgaria devine lider mondial în stocarea energiei în baterii

Stiri actuale

Atac masiv al Ucrainei lângă Moscova. Un depozit uriaș, cuprins de flăcări în noaptea de sâmbătă spre duminică

Stiri actuale

USR și PNL, dublu standard pentru întâlnirile judecătorilor CCR. În urmă cu 9 ani, o poză cu Florin Iordache și Daniel Morar stârnea un scandal uriaș. După întâlnirea secretă dintre Bolojan și șefa Curții Constituționale e liniște totală în tabăra USR-PNL

Stiri actuale

Bulgaria devine lider mondial în stocarea energiei în baterii

Stiri actuale

Prima sancțiune în baza ordonanței militare 2. S-a aplicat unei femei care a ieșit pe geam din locuința unde era izolată

O femeie care era în izolare la domiciliu a ieșit pe geam din locuința de la parterul blocului și, fiind prinsă de poliție, a fost introdusă într-un centru de carantină,…

Stiri actuale

Italia închide orice activitate de producție care nu este indispensabilă

Premierul italian Giuseppe Conte a anunţat în noaptea de sâmbătă spre duminică încetarea ”oricărei activităţi de producţie” care nu va fi indispensabilă pentru a garanta aprovizionarea cu bunuri esenţiale a…

Stiri actuale

Cum justifică Guvernul blocarea accesului la informațiile despre cazurile de coronavirus din țară: „Există riscul de confuzie”

De două zile autoritățile nu mai prezintă situația pe județe a cazurilor confirmate cu coronavirus – au blocat accesul publicului la harta interactivă și au eliminat tabelele cu situația pe…

Stiri actuale

Covid-19 Primul deces al unui pacient infectat cu coronavirus a fost confirmat în România / El suferea de o afecțiune gravă

Primul deces al unui pacient infectat cu coronavirus a fost confirmat în România. Este vorba despre un pacient care suferea și de cancer și care se întorsese din Franța în…

Stiri actuale

Ordonanta Militara, NOILE MASURI, IN VIGOARE DE MAINE ORA 22:00

ORDONANȚA MILITARĂ privind măsuri de prevenire a răspândire a COVID-19 Având în vedere dispozițiile art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi…

Stiri actuale

Mesaj RO-ALERT de ultimă oră. Ce transmit autoritățile românilor

Românii au primit un mesaj RO-ALERT prin care au primit recomandări de ultimă oră pentru a preveni răspândirea noului coronavirus. Mesaj RO-ALERT de ultimă oră. Ce transmit autoritățile românilorzoom ”Respectați…

Stiri actuale

AVERTISMENT de la OMS: Tinerii nu sunt invincibili în fața coronavirusului

Noul coronavirus poate îmbolnăvi și chiar ucide și persoane tinere, iar acestea trebuie să evite contactele sociale și transmiterea virusului către persoane mai în vârstă și mai vulnerabile, a avertizat…

Stiri actuale

Video.Coronavirus. Cozi interminabile la un hipermarket din Pitești

În această dimineață, românii au ieșit din nou la cumpărături în număr foarte mare, pentru a se aproviziona. În imagini, se poate vedea cum coada se întinde pe mai multe…

Stiri actuale

Coronavirus în România: Bilanțul îmbolnăvirilor a ajuns la 367 / Cele mai multe cazuri confirmate într-o singură zi: 59 / Pacienți vindecați: 52

Bilanțul infectărilor cu coronavirus în România a ajuns la 367, raportarea oficială de sâmbătă anunțând alte 59 de noi cazuri, marcând astfel ziua cu cele mai multe îmbolnăviri din țara…

Stiri actuale

Horațiu Moldovan: Problema transmiterii intracomunitare e deja o realitate

Horațiu Moldovan, secretar de stat în Ministerul Sănătății, a afirmat sâmbătă, la Digi 24, că „problema transmiterii intracomunitare e deja o realitate” în România. „Problema transmiterii intracomunitare e deja o…