Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
În urmă cu două săptămâni leul a avut un episod de depreciere, coborând în fața euro de la 5.09 unități la 5.26 lei/euro. O zi mai târziu a mai recuperat din pierderi, BNR afișând vineri, 8 mai, o medie de 5.23 lei/euro, iar marți 12 mai, BNR afișa un curs de 5.21 lei pentru un euro.
În acest interval de timp, panicați, mai mulți oameni și-au lichidat depozitele în lei și le-au „mutat” pe euro. „Am văzut cum se subțiau depozitele în lei și creșteau cele în euro, mult mai consistent decât de obicei”, au confirmat pentru Economix oameni din Banca Națională. Evident că au schimbat când euro era la vârf și au făcut-o cu niște costuri, iar la sfârșitul zilei probabil că au marcat niște pierderi, au mai spus sursele noastre.
Cât de rațional e să faci o asemenea mișcare? Un caz concret
Să presupunem că ai un depozit de 50.000 de lei. De asemenea, să luăm un scenariu realist pentru următorii 3 ani, pornind de la cei 50.000 lei.
Presupuneri aproximative: la depozitul în lei primești cea mai bună dobândă, care acum e de 5,5% brut/an. La depozitul în euro primești cea mai bună dobândă, care acum e de circa 2% brut/an. Mai luăm în calcul o depreciere a leului de 3% pe an față de euro și faptul că taxele rămân la fel.
Varianta A – Ții totul în lei
După 3 ani ajungi la aproximativ la 57.000- 58.000 lei net; dar dacă euro urcă între timp, valoarea în euro nu mai pare atât de mare.
Exemplu:
Azi: 50.000 lei, care înseamnă aproximativ 10.000 euro (la 5 lei/euro, rotunjit). Peste 3 ani, dacă euro ajunge la 5,45, cei circa 57.500 lei valorează cam 10.550 euro.
Adică ai câștigat, dar nu o sumă spectaculoasă.
Varianta B – Schimbi acum tot în euro
Pornești așadar cu circa 10.000 euro. La dobânzile actuale, ajungi la 10.600 euro în 3 ani.
În lei, asta poate însemna circa 57.000–58.000 lei dacă euro ajunge suficient de sus.
Pe scurt: dacă leul se depreciază lent, diferența între cele două variante nu mai e enormă;
depozitele în lei par mai bune doar cât timp cursul stă relativ calm.
Dar aici e tot secretul: România nu este într-o situație de a se bizui pe un leu „foarte puternic” pe termen lung. Are deficit bugetar mare; are presiuni pe cheltuielile publice, suntem o economie dependentă de importuri, plus salarii și prețuri care tind să tragă cursul în sus.
Asta nu înseamnă o prăbușire a leului, să fim înțeleși; ci o depreciere lentă și continuă. Un „dirty floating”- exact ce face BNR.
Într-o abordare prudentă, nu aș ține toți banii nici în lei, nici în euro
La 50.000 lei, aș menține 25.000–35.000 lei în lei; restul i-aș schimba treptat în euro. De ce treptat? Pentru că nimeni nu știe dacă prinzi un curs bun sau prost. E în funcție de piață.
O variantă chiar mai interesantă ar fi ca partea în lei să o „muți” pe titluri de stat românești; iar partea în euro fie economisire în euro fie plasată în ETF-uri foarte conservatoare.
sursa: 60m
