Analiză Bloomberg. Europa se confruntă cu un paradox în privința energiei solare – a instalat sute de milioane de panouri fotovoltaice, dar infrastructura nu a ținut pasul, iar acum produce mai multă electricitate decât poate consuma sau transporta rețeaua. Continentul are nevoie astfel să-și mărească urgent capacitățile de stocare, în condițiile în care surplusul irosit poate alimenta Londra un an.

Europa traversează o perioadă paradoxală în sectorul energetic, unde succesul masiv al energiei regenerabile a început să depășească capacitatea tehnologică de gestionare a rețelelor. În prezent, sute de milioane de panouri solare instalate de la sudul Italiei până în Scandinavia au transformat razele Soarelui în principala sursă de energie a continentului pe timpul verii. Totuși, această expansiune rapidă a creat un surplus atât de mare încât o cantitate uriașă de energie, echivalentă cu necesarul anual al Londrei, riscă să fie irosită în lunile următoare prin oprirea forțată a centralelor.

Experții explică pentru Bloomberg că rețelele de transport și distribuție nu pot prelua întotdeauna vârfurile de producție din mijlocul zilei, mai ales vara, când producția solară este maximă și consumul nu crește la fel de mult. În aceste momente, operatorii de sistem sunt nevoiți să limiteze producția centralelor, un proces numit “curtailment” – adică limitarea sau oprirea forțată a producției de energie atunci când rețeaua nu poate prelua surplusul. Ca mecanism de protecție, panourile solare se deconectează automat pentru a nu deteriora aparatura electrocasnică sau infrastructura stradală, ceea ce înseamnă că exact în momentele de maximă radiație solară, producția locală este irosită.

În prezent, Europa are aproximativ 490 GW de capacitate solară. În acest an ar urma să fie adăugați încă aproximativ 80 GW, echivalentul instalării a șase panouri pe secundă. Acest dezechilibru între ofertă și cerere a dus la apariția tot mai frecventă a prețurilor negative pe bursele de energie. În termeni tehnici, prețul negativ reprezintă o situație în care oferta de energie electrică este atât de mare încât producătorii ajung să plătească entitățile care pot prelua surplusul din rețea, sau să accepte pierderi pentru a nu opri complet producția.

Această plată este adesea mai avantajoasă pentru marii producători, precum centralele nucleare sau pe gaz, decât costurile tehnice și riscurile enorme pe care le-ar presupune o oprire completă și o repornire ulterioară a unităților lor. În practică, acest flux de bani se îndreaptă către cei care au capacitatea de a absorbi energia excedentară, cum ar fi marile parcuri de baterii, consumatorii industriali masivi sau unitățile de stocare prin pompare.

În Germania și Franța prețurile au coborât în unele zile până la -500 de euro pe MW/h. Mulți operatori preferă să oprească centralele pentru a evita pierderile financiare. Dacă oprirea este cerută de operatorii de rețea, companiile primesc compensații care sunt suportate indirect de consumatori și de bugetele statelor.

Un alt detaliu important este că aceste prețuri negative nu se transferă direct către consumatorii casnici și nici nu înseamnă că prosumatorii primesc bani. În realitate, sistemele de tip prosumator funcționează pe reguli separate, iar instalațiile fotovoltaice tind oricum să își reducă automat injecția în rețea la orele de vârf, deoarece tensiunea și frecvența rețelei trebuie menținute în limite sigure.

Companiile din sector avertizează că investițiile în energie solară nu mai sunt la fel de profitabile ca în perioada crizei energetice. Axel Thiemann, directorul companiei Sonnedix BV, a declarat că “prețurile negative și limitarea producției reduc semnificativ veniturile proiectelor solare”. Fenomenul este cunoscut în industrie drept “efect de canibalizare” fiindcă producția mare de energie solară scade prețurile și veniturile producătorilor în orele de vârf, chiar dacă energia este curată.

Germania și Spania sunt printre țările cele mai afectate de limitarea producției. În Spania aproximativ 16% din energia solară a fost limitată în primul trimestru al anului, dublu față de anul trecut. În Germania procentul a crescut de la 7% la aproximativ 13%.

Experții spun că Europa trebuie să înceapă să investească urgent în rețele electrice și baterii pentru stocarea energiei. Comisia Europeană estimează că până în 2040 vor fi necesare investiții de peste o mie de miliarde de euro pentru modernizarea rețelelor. Capacitatea de stocare în baterii ar urma să crească de patru ori până în 2030.

România nu deține foarte multe baterii de stocare a energiei. Ilie Bolojan a criticat conducerea Hidroelectrica pentru că a acordat bonusuri de performanță în loc să investească în baterii care ar putea stoca energia produsă ziua, mai ieftină, și să o folosească seara, când cererea și prețurile sunt mai mari, pentru a reduce costurile pentru populație.

Instabilitatea și suprasolicitarea rețelelor electrice din cauza producției mari de energie solară afectează tot mai mult și rețelele electrice. Sistemele trebuie să mențină frecvența și tensiunea la valori stabile pentru alimentarea sigură a locuințelor și companiilor. Energia solară funcționează diferit față de centralele clasice și face rețeaua mai sensibilă la schimbările bruște dintre producție și consum.

Compania suedeză Vattenfall dezvoltă deja proiecte care combină panourile solare cu baterii pentru stocarea surplusului de energie. Germania pregătește și ea măsuri pentru încurajarea acestor investiții.
sursa: biziday