În politica românească zboară tot mai multe cuvinte grele, folosite cu o ușurință care le golește de sens. „Trădare”, „lovitură de stat”, „dictatură” sau „puci” sunt aruncate în orice dispută, deși deseori cei care le folosesc nu par să aibă proprietatea termenilor. Este suficient ca un partid să discute cu alt partid, un lider să conteste conducerea sau o alianță să se schimbe pentru ca trădătorii să răsară în toate taberele.
CUPRINS
- În cazul apropierii dintre PNL și USR, întrebarea elementară a fost însă uitată: cine a fost trădat, concret, și în ce constă trădarea?
- Deocamdată nu există nici măcar o alianță
- O întrebare legitimă: de ce nu candidează PNL singur?
- Trădare față de cine?
- Când cooperativa era bună, identitatea nu suferea
- Un candidat comun nu înseamnă fuziune
- Conservatorismul nu înseamnă automat anti-USR
- Cuvintele foarte mari ascund explicațiile foarte mici
În cazul apropierii dintre PNL și USR, întrebarea elementară a fost însă uitată: cine a fost trădat, concret, și în ce constă trădarea?
Alin Tișe are tot dreptul să conteste strategia conducerii PNL și să ceară partidului să candideze pe propriile picioare.
Ceea ce nu reușește să explice este de ce o eventuală colaborare electorală cu USR ar reprezenta o „trădare”.
Față de doctrină?
Față de alegători?
Sau față de vechea cooperativă politică în care adversarul oficial era PSD, iar partenerul practic era tot PSD?
Deocamdată nu există nici măcar o alianță
Prima problemă este factuală.
Ilie Bolojan nu a anunțat o fuziune PNL-USR și nici măcar încheierea unei alianțe electorale.
A vorbit despre posibilitatea susținerii unui candidat comun la Primăria Timișoara, în eventualitatea în care Dominic Fritz își pierde mandatul și vor fi organizate alegeri parțiale.
Așadar, avem o declarație condiționată de mai multe evenimente care încă nu s-au produs.
Mai mult, Alin Popoviciu, secretarul general al PNL Timiș, a declarat că nu au existat discuții concrete pentru desemnarea unui candidat comun.
Buletin de Timișoara notează că liderul liberal local a respins explicit informația privind existența unei înțelegeri.
Prin urmare, Alin Tișe denunță ca fapt împlinit ceva ce, în acest moment, este cel mult o ipoteză politică.
O întrebare legitimă: de ce nu candidează PNL singur?
Dincolo de exagerarea verbală, Tișe pune totuși o întrebare corectă.
Dacă PNL consideră că a crescut electoral și că reformele promovate de Bolojan au recâștigat încrederea publicului, de ce nu și-ar măsura singur forțele la Timișoara?
Un partid serios trebuie să știe cât valorează. O candidatură proprie ar oferi un răspuns limpede și ar păstra vizibilitatea organizației locale.
Tișe mai poate întreba legitim și cine ar desemna candidatul comun, după ce criterii și în baza cărui program.
PNL ar susține un candidat al USR?
USR ar accepta unul liberal?
Ar exista alegeri preliminare, sondaje sau doar o negociere între conduceri?
Acestea sunt întrebări politice normale.
„Trădarea” însă este altceva.
Trădare față de cine?
Pentru ca acuzația să aibă un sens, trebuie identificat cel trădat.
PNL nu trădează doctrina liberală doar pentru că discută cu USR.
Cele două partide au diferențe de structură, stil, electorat și istorie, dar se află într-o zonă politică relativ apropiată:
centru-dreapta, orientare europeană, economie de piață, reformarea administrației și rezistență față de extremism.
Cel puțin pe hârtie, apropierea este mult mai ușor de explicat decât lunga cooperare dintre PNL și PSD.
Dacă alianța cu USR este „trădare”, cum trebuie numite guvernele comune cu PSD, listele electorale comune, împărțirea funcțiilor, negocierile locale și rotativa guvernamentală?
Nu este vorba despre interzicerea alianțelor cu PSD. În anumite împrejurări, partidele pot colabora pentru formarea unei majorități.
Dar este greu de susținut că apropierea de USR distruge identitatea liberală, după ce această identitate a supraviețuit ani întregi fără mari spasme împărțirii puterii cu social-democrații.
Când cooperativa era bună, identitatea nu suferea
Chiar Alin Tișe declara în iunie că relația cu PSD fusese utilă PNL, deoarece partidul reușise, deși era abia a treia forță parlamentară, să dea un prim-ministru.
Cu alte cuvinte, colaborarea politică nu era atunci tratată ca o abdicare doctrinară, ci ca o formă de eficiență.
Declarația lui Tișe este relevantă tocmai pentru această schimbare de măsură.
PNL putea guverna cu PSD fără să devină „anexa PSD”, dar riscă să devină „anexa USR” dacă susține un candidat comun într-un singur oraș.
Logica suferă puțin. Mai exact, destul de mult.
Un candidat comun nu înseamnă fuziune
Partidele încheie alianțe locale și susțin candidați comuni din motive electorale.
Uneori este o soluție inteligentă, alteori o combinație perdantă.
Judecata trebuie făcută concret.
La Timișoara, PNL și USR pot ajunge la concluzia că două candidaturi separate ar fragmenta același bazin electoral și ar favoriza un al treilea competitor.
Pot decide și contrariul: că fiecare trebuie să meargă singur pentru a-și păstra identitatea.
Ambele variante sunt discutabile. Niciuna nu constituie automat o trădare.
Un candidat comun nu desființează PNL, nu modifică statutul partidului și nu predă sediile liberale către USR.
Este o formulă electorală punctuală, care poate fi acceptată sau criticată fără să chemăm plutonul de execuție doctrinară.
Conservatorismul nu înseamnă automat anti-USR
Platforma Liberal-Conservatoare lansată de Alin Tișe reprezintă o încercare de a contura o alternativă internă la conducerea lui Bolojan.
Tișe susține că PNL trebuie să aibă o identitate conservatoare mai pronunțată și să nu-și dilueze mesajul.
Identitatea nu poate fi definită exclusiv prin adversitate față de USR.
Un partid nu devine conservator doar pentru că demască „USR-izarea!” și nu devine liberal doar pentru că refuză orice colaborare.
Identitatea se construiește prin politici fiscale, poziții sociale, reforme administrative și reguli interne.
Adică prin conținut, nu prin alegerea dușmanului de serviciu.
Cuvintele foarte mari ascund explicațiile foarte mici
În politica românească, „trădător” a ajuns să însemne orice coleg care schimbă tabăra, contestă conducerea, negociază cu alt partid sau refuză să participe la o anumită combinație.
Trădare. Este un cuvânt comod. Închide discuția înainte ca ea să înceapă.
Tișe poate spune că apropierea de USR este greșită, păguboasă sau electoralmente riscantă. Poate demonstra că organizația PNL Timiș ar fi sacrificată ori că electoratul liberal nu dorește această colaborare.
Acuzația de trădare presupune o dovadă: existența unei obligații încălcate și a cuiva trădat.
Deocamdată, nu avem nici candidat comun stabilit, nici alianță semnată, nici fuziune anunțată. Avem o ipoteză electorală și o luptă internă pentru direcția PNL.
Restul este artilerie verbală.
Iar întrebarea rămâne:
apropierea de USR trădează liberalismul sau tulbură vechea ordine în care PNL se certa cu PSD la televizor și se înțelegea cu el la împărțirea mesei?
sursa: puterea