Energia solară ieftină și marele zid al banilor UE au transformat cel mai sărac membru al Uniunii în campionul bateriilor din bloc. Vecinii lui au ajuns acum în postura de a cumpăra energie de la el.
Puține țări au mai avut parte de o asemenea instabilitate politică precum cea din Bulgaria din ultimii ani, care în 2021-2026 a avut nu mai puțin de opt alegeri generale. Un guvern stabil nici n-a fost de fapt o opțiune reală în acest interval, deși mulți ar argumenta că abia dacă mai contează: țara a reușit să intre în zona euro (1 ianuarie 2026) și (poate chiar mai important) se poate mândri acum cu unul dintre cele mai robuste sisteme energetice din UE. De fapt, nu există în acest moment vreo altă țară care să-și stocheze o proporție mai mare din energie.
Ministrul Energiei care a transformat Bulgaria în marele câștigător al crizei energetice
Unul dintre puținii miniștri cu o ședere în funcție suficient de lungă pentru a realiza ceva, Jecio Stankov, ministru al energiei începând din ianuarie 2025, a inaugurat în prima jumătate a anului la Lovech o baterie de mărimea unei mici centrale electrice. Această rețea de 124 de megawați, construită de Renalfa, poate stoca 496 de megawați-oră și a fost o vreme cea mai mare de tipul ei din UE. Stankov a calificat-o drept „primul pas” spre o capacitate de stocare de 10 gigawați-oră. Capacitate care face din Bulgaria un element al lanțului de aprovizionare cu energie, sporindu-i astfel și influența regională.
Distribuitorul local ESO calcula în mai că întregul sistem putea stoca 3.432 megawați; până la mijlocul lui iunie săptămânalul economic Capital actualizase cifra la 4.800 megawați și 14 gigawați-oră. Cu nu mai mult de doi înainte Bulgaria avea o capacitate de stocare insignifiantă: 200 de megawați-oră.
Ministerul condus de Stankov și-a anunțat în aprilie 2025 decizia de a se concentra pe stocare. Planul era ambițios, prevăzând 82 de proiecte totalizând 9,7 gigawați-oră și investiții de 588 de milioane de euro din fondul de redresare al UE, conform unei scheme denumite „RESTORE”, lansate în august 2024. Autoritatea de profil, Comisia de Reglementare a Apei și Energiei, a impus în septembrie 2024 reguli mai exigente pentru a elimina speculanții, dat fiind că amendarea Legii Energiei în același an permitea în premieră tranzacționarea pe piață a capacității de stocare ca activitate economică independentă. O a doua rundă de investiții s-a încheiat în decembrie 2025, cu încă 31 de proiecte și alți peste 4 gigawați-oră. Iar investitorii privați au contribuit incomparabil mai mult decât statul, banii privați ajungând practic să dubleze subvenția publică.
Furnizorul de electricitate de stat NEK s-a implicat și el. În februarie 2025 anunța că va atașa baterii de aproape 300 megawați-oră la cinci dintre hidrocentralele sale. Conform planului de redresare, până în martie 2026 trebuia să fie construită și funcțională o capacitate de 1,18 gigawați energie solară, astfel că investitorii au fost împinși să monteze panourile și bateriile concomitent, iar nu separat. O sondare a pieței în ianuarie 2025 constata că în Bulgaria nu mai renta să investești într-un parc solar fără capacitate de stocare atașată.
Martin Georgiev de la Electrohold, o firmă de distribuție, apreciază că în 2025 a fost irosit peste 1 terawatt-oră de energie solară, aproape 3% din consumul național al Bulgariei, din cauză că nu exista capacitate de stocare. Capacitatea solară instalată depășise 6,5 gigawați în ianuarie 2026, peste jumătate din capacitatea de producție a țării. Prețul energiei scade acum la prânz sub zero, iar până seara urcă la loc la 250 de euro per megawatt-oră. Nikola Gazdov, președintele APSTE, un patronat al firmelor de stocare, punea în aprilie 2026 goana după baterii exact pe seama acestui fenomen: energia solară ieftină care, numai dacă ești capabil să o stochezi până când e nevoie de ea, e și cea mai profitabilă din sistem.
Vechile mașinării
Chaira, o hidrocentrală de stocare prin pompare de 864 de megawați din munții Rila, stă nefolosită încă din aprilie 2022, când o turbină de la unitatea a patra s-a defectat, iar repararea ei deplină nu va avea loc mai devreme de jumătatea lui 2027. Vreme de decenii această centrală era ilustrativă pentru modul în care stoca Bulgaria energia, însă acum vidul lăsat de ea în urmă e suplinit de baterii. În urma lor se află centrala nucleară Kozlodui, ale cărei două reactoare au furnizat în 2024 cam 35% din electricitatea țării, care din mai 2024 a trecut la combustibil Westinghouse, respectiv complexul pe lignit Marița Est, cel mai mare sit minier carbonifer din Europa de Sud-Est. Bulgaria era anul trecut exportator net de energie, deși la limită: exportul net s-a redus la 1.268 de gigawați-oră în 2024, un nivel de șase ori mai mic decât cel atins în 2022. Însă anul acesta exporturile vor fi probabil mult mai mari.
Gabriel Avăcăriței, editorul site-ului comercial Energynomics, a calculat pe baza datelor Transelectrica că România a fost în 2025 importator net: aproximativ 72%. Balázs Markó, cercetător la RoEM-UBB din Cluj, apreciază cam la 5 miliarde de euro diferența dintre energia vândută și cea cumpărată în anul respectiv. „Accelerarea tranziției la surse regenerabile de energie poate reprezenta o soluție pentru ambele probleme”, argumentează el. România era odinioară și ea exportator, devenind importator abia din 2019; primii ei 500 de megawați de stocare au fost instalați în 2025. Ungaria a cumpărat și mai mult, fiind un importator net, cu 18%, din care aproape două treimi și le procură din Slovacia. Polonia, în ce-o privește, încă își mai extrage 57% din energie din cărbune.
Evangelos Gazis de la firma de consultanță Aurora Energy Research, declara în iulie pentru Capital că „bateriile încep să schimbe modul în care funcționează sistemele energetice”. Firma lui anticipează că începând din 2030 prețul energiei solare va scădea cu 48% sub nivelul de bază, întrucât panourile vor începe să concureze între ele, iar fix acesta e și motivul pentru care construcția de baterii rentează (un lucru pe care Bulgaria, unicat în regiunea ei, pare să-l fi conștientizat deja). Aurora apreciază că Bulgaria a contractat deja peste 14 gigawați-oră, raportat la o țintă de 1,28 gigawați până în 2030, depășindu-și deci obiectivul cu patru ani mai devreme. Totuși, nu sunt exclusiv vești bune. Interconectorii sunt congestionați și marja de profit la transferul între piețe se diminuează. În plus, o mare parte a avântului se sprijină pe subvenții, care nu vor persista la infinit.
În orice caz, trecerea rapidă la fapte a Bulgariei a izolat-o în mare măsură de problemele cu care se confruntă celelalte țări din regiune, și în special România, unde absența investițiilor în stocare a forțat guvernul să facă apel la populație să-și reducă din consum la orele de vârf. Ca măsură pe termen scurt, țara a fost nevoită să recurgă la măsuri precum scufundarea de barje în Dunăre pentru a mări nivelul apei și a-și menține astfel centrala nucleară în stare de funcțiune. Pe termen mai lung, vrea să-și redeschidă centralele pe cărbune închise, riscând oprobriul UE și periclitându-și finanțarea propriei tranziții energetice. Bulgaria, pe de altă parte, nu are nici un fel de bătăi de cap de această natură.