Un denunț penal pentru trădare și comunicarea de informații false a fost depus împotriva Dianei Șoșoacă la Parchetul General. Vinovăția o vor stabili procurorii și judecătorii, dacă ancheta va ajunge atât de departe. Judecata politică poate fi însă pronunțată fără nicio ezitare: europarlamentara a transformat suveranismul românesc într-o tarabă de mahala la care propaganda Kremlinului este servită cu polonicul.
CUPRINS
- Diana Șoșoacă, cu tricolorul la rever și Kremlinul în gură
- Patru ani de patriotism cu destinație unică
- Diplomație de birt, fără mandat și fără rușine
- Ambasada Rusiei, a doua sufragerie politică
- România Mare, desenată cu creionul Kremlinului
- Când „suveranismul” împinge România în război
- „Sub bocancul NATO”, dar la adăpostul Alianței
- Scrisoare către țar: „Să luptăm împreună”
- Putin, chemat să rezolve ce nu-i convine la București
- În fața lui Putin, măscăriciul s-a crezut ambasador
- Românii, luați în sacoșă și duși la Sankt Petersburg
- Trădarea trebuie demonstrată, slugărnicia este deja publică
Diana Șoșoacă, cu tricolorul la rever și Kremlinul în gură
Denunțul a fost depus de Adrian Băzăvan și Asociația „Lupii Tricolori” și inventariază activitatea Dianei Șoșoacă din martie 2022 până în iunie 2026.
Băzăvan este economist și vocea publică a grupului care a devenit cunoscut după ce le-a strigat susținătorilor lui Călin Georgescu „Marș la Moscova!”.
Acum, asociația sa nu vine cu o simplă declarație politică, ci cu un opis de documente, declarații, participări la evenimente și intervenții publice.
Lista descrie un traseu impresionant prin consecvență:
Ambasada Rusiei, presa de stat rusă, scrisori către Putin, proiecte de rapt teritorial împotriva Ucrainei, ieșirea României din NATO și, în cele din urmă, pelerinajul personal la Sankt Petersburg.
O asemenea perseverență ar fi admirabilă dacă ar fi fost pusă în serviciul țării care a trimis-o în Parlamentul European.
Patru ani de patriotism cu destinație unică
Autorii denunțului susțin că nu discutăm despre o colecție de ieșiri întâmplătoare, ci despre un „tipar de conduită constant, unidirecțional și sistematic”.
Cu alte cuvinte, nu despre câteva accidente produse de o gură care pornește înaintea creierului, ci despre o orientare politică repetată vreme de peste patru ani.
Fiecare episod luat separat poate fi învelit într-o explicație: vizită, recepție diplomatică, libertate de exprimare, inițiativă politică, apel la pace.
Puse laolaltă însă, toate drumurile duc suspect de disciplinat spre aceeași capitală.
Diplomație de birt, fără mandat și fără rușine
Primul episod invocat este întâlnirea din 30 martie 2022 cu ambasadorul rus Valeri Kuzmin, la numai o lună după invadarea Ucrainei.
Șoșoacă nu avea mandat din partea statului român, dar s-a prezentat cu o soluție măreață, botezată „Pacea de la București”.
Este metoda clasică a personajului: își fabrică singur funcția, mandatul și importanța, după care vorbește în numele României.
Dacă ridici suficient de mult vocea, probabil că diplomația vine de la sine.
Întâlnirea s-a desfășurat în afara oricărui cadru instituțional.
Potrivit denunțului, participanții susțineau „neutralitatea” României și încetarea sprijinului militar pentru Ucraina.
Era exact muzica pe care Kremlinul dorea să o audă în statele de pe flancul estic al NATO.
Ambasada Rusiei, a doua sufragerie politică
Au urmat participări repetate la recepțiile Ambasadei Federației Ruse: Ziua Unității Naționale, Ziua Diplomatului Rus, Ziua Victoriei și Ziua Națională a Rusiei.
Agenda pachidermului suveranist pare să fi fost alcătuită direct de serviciul de protocol al ambasadei.
La recepția din mai 2026, Șoșoacă s-a întreținut inclusiv cu ambasadorii Rusiei și Coreei de Nord.
A numit conversațiile „acte de demnitate națională”.
Pesemne că demnitatea României se păstrează cel mai bine între reprezentanții a două dintre cele mai odioase dictaturi ale lumii.
La recepție, cu gustări, discursuri și ode dedicate păcii rusești obținute prin bombardarea vecinilor.
România Mare, desenată cu creionul Kremlinului
Denunțul amintește și proiectul legislativprin care Șoșoacă propunea ruperea Tratatului de bună vecinătate cu Ucraina și anexarea unor teritorii ucrainene:
Nordul Bucovinei, Ținutul Herța, Bugeacul, Maramureșul istoric și Insula Șerpilor.
Problema nu este că aceste teritorii au o istorie românească.
Problema este că revendicarea lor prin „anexare”, în timp ce Ucraina este atacată de Rusia, reproduce perfect teza Moscovei: vecinii Ucrainei ar pândi și ei momentul potrivit pentru a rupe bucăți din țară.
Șoșoacă nu apăra astfel nici istoria, nici România. Îi oferea lui Putin exact fotografia propagandistică de care avea nevoie.
Când „suveranismul” împinge România în război
Mai există o enormitate pe care admiratorii gălăgioși ai „păcii” se prefac că n-o observă.
Anexarea unor teritorii aflate sub suveranitatea altui stat nu este o excursie culturală și nici o corectură aplicată atlasului cu pixul.
Ar însemna implicarea directă a României într-un conflict militar.
Aceiași oameni care urlă zilnic că Bruxelles-ul, NATO, Ucraina, Nicușor Dan sau balaurul progresist vor să „bage România în război” propun, cu seninătate, ca România să anexeze teritorii ucrainene.
Este pacifismul rusesc în forma lui cea mai curată: ceilalți ne împing spre război, de aceea trebuie să începem noi unul.
„Sub bocancul NATO”, dar la adăpostul Alianței
În iunie 2024, Diana Șoșoacă a solicitat organizarea unui referendum pentru ieșirea României din NATO. A descris țara drept aflată „sub bocancul NATO” și Alianța drept una dintre cele mai periculoase organizații militare din istorie.
Era, firește, aceeași NATO care garantează că armata lui Putin nu poate trece Prutul pentru a organiza și la București niște alegeri libere în stil rusesc.
Șoșoacă cere desființarea garanțiilor de securitate ale României din confortul unui mandat european, plătit de instituția occidentală pe care o insultă metodic.
Revoluționară până la indemnizație și antioccidentală până la decontul următor.
Scrisoare către țar: „Să luptăm împreună”
În martie 2025, după respingerea candidaturii sale la alegerile prezidențiale, Șoșoacă i-a scris lui Vladimir Putin.
I-a transmis disponibilitatea de a „lupta împreună împotriva neo-fascismului” și i-a cerut ca recuperarea teritoriilor românești aflate în Ucraina să fie inclusă în negocierile purtate de Rusia.
Este un moment de o gravitate excepțională.
Un politician român solicita conducătorului unei puteri agresoare să arbitreze interese teritoriale ale României – fără mandat, fără competență și în afara oricărui mecanism constituțional.
Patriotismul de mahala ajunsese la forma sa desăvârșită:
Țara era oferită spre reprezentare unui despot străin, în timp ce reprezentantul autoproclamat urla despre trădătorii de la București.
Putin, chemat să rezolve ce nu-i convine la București
Scrisoarea către Kremlin a venit după respingerea candidaturii Dianei Șoșoacă.
Reacția ei nu a fost să conteste exclusiv prin mecanismele statului român sau ale instituțiilor europene, ci să se plângă conducătorului Federației Ruse.
Este reflexul tuturor suveraniștilor de import:
afirmă că România nu trebuie să primească ordine din străinătate, apoi cer ajutorul unei puteri străine atunci când instituțiile românești nu le dau dreptate.
Bruxelles-ul este „dictatură” chiar și când le plătește salariul.
Moscova devine însă arbitru legitim imediat ce le mângâie frustrările și le transmite că sunt personaje geopolitice importante.
În fața lui Putin, măscăriciul s-a crezut ambasador
Apogeul a venit în iunie 2026, la Forumul Economic de la Sankt Petersburg.
În fața lui Vladimir Putin, Șoșoacă a pretins că românii nu-l urăsc, că nu vor să sprijine Ucraina, că România este condusă de Bruxelles și că țara „nu are președinte”.
Această ultimă afirmație i-a provocat lui Putin un zîmbet. De amuzament, dar Șoșo nu s-a prins.
Și-a exprimat admirația pentru Rusia și dorința de cooperare cu aceasta.
Nu a fost diplomație. Nu a fost mediere.
A fost o reprezentație provincială de supunere politică, executată în fața liderului statului care amenință direct securitatea României.
Putin nici măcar n-a trebuit să plătească pentru spectacol. L-au plătit contribuabilii europeni.
Românii, luați în sacoșă și duși la Sankt Petersburg
Diana Șoșoacă nu s-a limitat să vorbească în nume propriu.
I-a spus lui Putin ce ar simți, ce ar crede și ce ar dori „românii”. Un popor întreg a fost îndesat fără consimțământ în poșeta europarlamentarei și prezentat Kremlinului drept admirator colectiv al Rusiei.
Nimeni nu a desemnat-o purtătoarea de cuvânt a națiunii.
Niciun vot primit de SOS România nu îi oferă dreptul de a transforma opiniile personale în poziția oficială a României.
Aceasta este impostura centrală și permanentă a personajului:
vorbește în numele tuturor tocmai pentru că nu acceptă ca altcineva să vorbească legitim în numele statului.
Trădarea trebuie demonstrată, slugărnicia este deja publică
Din punct de vedere penal, cazul nu este automat.
Infracțiunea de trădare presupune îndeplinirea unor condiții stricte, inclusiv dovada legăturii cu o putere străină în scopul suprimării sau știrbirii unității, suveranității ori independenței statului.
Comunicarea de informații false cere atât cunoașterea caracterului fals, cât și punerea în pericol a securității naționale.
Articolul 404 din Codul penal prevede o pedeapsă între unu și cinci ani de închisoare.
Așadar, denunțul nu este o condamnare, iar începerea urmăririi penale in rem ar privi faptele, nu ar stabili vinovăția Dianei Șoșoacă.
Dacă probele vor justifica trecerea la urmărirea persoanei, va apărea și problema ridicării imunității sale de europarlamentar.
Dar nici nu trebuie să transformăm prudența juridică în orbire politică.
Patru ani de întâlniri, scrisori, osanale, revendicări teritoriale și atacuri împotriva NATO nu mai pot fi prezentate drept accidente verbale ale unei guri scăpate de sub control.
Procurorii vor hotărî dacă avem o infracțiune.
Publicul poate observa deja ceva mult mai simplu:
sub fiecare ie brodată a acestui patriotism gălăgios se vede tot mai limpede maieul cu mușchi al propagandei rusești.
sursa: puterea