Liderul AUR, George Simion, a demonstrat încă o dată că predictibilitatea și onoarea politică îi sunt concepte complet străine. În contextul negocierilor pentru învestirea cabinetului Veștea, Simion a reușit o performanță de o gravitate rară: și-a bătut joc nu doar de conducerea statului român, ci și de proprii parlamentari, dovedind, în esență, că singurul trădător real din interiorul partidului este chiar el.
Speța „Veștea” arată adevărata față a modului în care președintele AUR înțelege să facă politică. Potrivit datelor din culise, acesta a promis ferm că va susține cabinetul condus de Adrian Veștea. Pentru a pune în aplicare acest plan, Simion a adus o parte dintre parlamentarii AUR în sală, prezența lor fiind strict necesară pentru ca acest cabinet să poată fi învestit. Deși bătuse palma cu Veștea la masa negocierilor și obținuse absolut tot ce a cerut în schimbul susținerii, Simion s-a răzgândit în ultima secundă, aruncând tot acordul în aer.
Situația devine de-a dreptul absurdă – și revoltătoare pentru propriii membri de partid – atunci când privim consecințele acestei răzgândiri. Parlamentarii AUR care au intrat în sală pentru a vota cabinetul Veștea nu au făcut altceva decât să asculte orbește de ordinul inițial dat de președintele Simion. Nu au ieșit nicio clipă din cuvântul lui George Simion. Cu toate acestea, acum sunt puși la zid. Într-o mișcare halucinantă, apropiații lui Simion – până și șoferii acestuia – au ajuns să îi acuze de „trădare” exact pe parlamentarii care i-au executat dispozițiile.
Acest episod confirmă un fapt alarmant pe scena politică românească: cu George Simion pur și simplu nu se poate negocia. Comportamentul său extrem de volatil, caracterizat de răzgândiri iraționale și decizii luate din impuls, arată un politician profund instabil emoțional și psihic. Această incapacitate de a-și onora propriile acorduri nu este doar o problemă de imagine a partidului AUR, ci devine un pericol major pentru stabilitatea, coerența și chiar securitatea statului român. Un lider politic care jonglează cu instituțiile statului în funcție de toanele de moment nu poate fi un partener de dialog viabil.
Faptul că George Simion este capabil să își sacrifice și să își umilească propriii oameni, lăsându-i să fie linșați mediatic de propriul anturaj pentru a-și acoperi lipsa de onoare, arată o latură de-a dreptul diabolică a caracterului său politic. „Trădătorii” din AUR nu sunt parlamentarii care au intrat în sală, ci omul care i-a trimis acolo doar pentru a-i folosi drept pioni într-un joc meschin.
sursa:60m