Ceea ce părea imposibil acum câteva luni devine realitate politică în România: George Simion, liderul AUR care și-a construit întreaga imagine pe retorica anti-sistem și anti-corupție, se pregătește să livreze Palatul Victoria unui om al vechii gărzi politice, Eugen Tomac, fondatorul și șeful PMP, un partid cu rădăcini adânci în ecosistemul tradițional al mafiei politice românești.
Gestul este cu atât mai șocant cu cât Simion a ales să sacrifice guvernarea Bolojan, singura administrație care părea să fi adus un minim de seriozitate și predictibilitate în ecuația executivului, tocmai pentru a face loc unui candidat agreat de aceleași cercuri corupte pe care pretindea că le combate
Simion a executat ordinele sistemului cu o promptitudine care ridică întrebări serioase despre cine trage, de fapt, sforile în această mișcare suveranistă prezentată publicului drept revoluționară.
Eugen Tomac nu este un outsider. Nu este un tehnocrat. Nu este vocea cetățenilor obosiți de sistem. Este un politician format în laboratoarele PDL, un om care a navigat cu eleganță prin toate guvernările și a supraviețuit tuturor crizelor politice ale ultimelor două decenii, semn nu al integrității, ci al adaptabilității perfecte la regulile unui joc pe care Simion susținea că vrea să îl schimbe.
Întrebarea care se pune acum nu mai este dacă Simion a trădat alegătorii care l-au votat pentru că promitea ruptura cu trecutul. Această întrebare și-a găsit deja răspunsul. Întrebarea reală este mult mai gravă: cine a negociat această înțelegere, ce s-a dat și ce s-a primit în schimb, și de ce Simion a acceptat umil acest joc de culise al PSD.
Milioanele de români care au votat AUR în speranța că vor vedea o schimbare autentică asistă astăzi la un spectacol penibil: liderul lor se dovedește nu un revoluționar, ci un negociator abil al acelorași aranjamente obscure care au sufocat România generații la rând. Singura diferență este că el a venit cu un discurs mai agresiv, cu tricolorul mai la vedere și cu scandările mai sonore
Sistemul nu a fost răsturnat. Sistemul a câștigat din nou. Și, ironia maximă, a câștigat chiar prin omul care promisese că îl va distruge
sursa:60m