Trăim într-o eră a paradoxurilor politice absolute. Sub masca toleranței, a progresului și a modernismului, asistăm la cea mai agresivă campanie de dezbinare socială din istoria recentă a României. Este timpul să privim adevărul în față și să numim lucrurile corect, ceea ce ni se vinde drept centru-dreapta de către USR și rețeaua de ONG-uri satelit este în realitate, manifestarea pură a noii extreme stângi.
Din punct de vedere economic, ni se vorbește despre piețe libere și antreprenoriat. Însă agenda reală, cea care modifică fibra societății, este profund neomarxistă. Dreapta înseamnă, prin definiție, conservarea valorilor fundamentale, familia, credința, identitatea națională, respectul pentru tradiție și pentru instituțiile care au ținut acest stat unit. Ce vedem în schimb? O inginerie socială agresivă, specifică vechilor utopii colectiviste de stânga. Se încearcă demolarea sistematică a tot ce este românesc și tradițional, pentru a pune în loc o masă amorfă de consumatori globali, lipsiți de rădăcini.
Adevărata perversitate a acestui curent constă în monopolul pe care încearcă să îl pună pe morală. Oricine îndrăznește să își apere credința, să vorbească despre familia tradițională sau să ceară transparență totală în finanțarea externă a ONG-urilor este etichetat instantaneu. „Încremenit în proiect”, „extremist”, „retrograd”, acestea sunt armele lor de distrugere a dialogului. Aceasta nu este democrație, ci o veritabilă inchiziție ideologică.