TVR se află în centrul unui scandal major după apariția unui raport intern care arată cum instituția a pierdut bani, decizii și responsabilități prin inacțiune și prescripție. Documentul semnalează indemnizații de conducere acordate ilegal, neimplementarea măsurilor Curții de Conturi, numiri fără concurs în Departamentul Juridic și pierderea unui teren al TVR Cluj, toate pe fondul unui tipar instituțional de tăcere și blocaj. Avertizorul cere verificări independente și sesizarea organelor penale, în timp ce raportul consemnează „pierderea unor sume prin prescripție” și „dezinformarea conducerii prin neprezentarea datelor juridice obligatorii”.
Tot acest RAPORT se bazează pe sesizarea oficială depusă de avertizorul de integritate Enescu Valentin Andrei, care își asumă public numele și responsabilitatea pentru documentul ce a declanșat scandalul din TVR.
Cum funcționează o instituție în care prejudiciile nu se recuperează, ci se prescriu. Iar cei indicați în rapoarte ajung să fie promovați
În TVR, nu există grabă. Există doar termene de prescripție.
Asta reiese din raportarea unui avertizor de integritate și dintr-un Raport al Corpului de Control care, în orice instituție normală, ar fi declanșat cutremure. În TVR, a declanșat promovări.
Documentele arată un mecanism simplu, repetitiv, aproape elegant în cinismul lui: taci, nu informezi, nu semnezi, nu miști nimic — și timpul rezolvă tot.
Prejudiciile dispar. Responsabilitățile se diluează. Iar instituția rămâne într-o stare de „necunoaștere” perfect funcțională.
Indemnizațiile ilegale: 29 de șefi, 600 de lei în plus, trei ani la rând
Raportul Corpului de Control spune clar:
„Inacțiunea a condus la pierderea unor sume prin prescripție, la blocarea procesului de conformare și la dezinformarea conducerii prin neprezentarea datelor juridice obligatorii.”.
Între 2018 și 2021, 29 de persoane cu funcții de conducere au primit indemnizații de 3.600 lei, deși Contractul Colectiv de Muncă fixa plafonul la 3.000 lei.
Acte adiționale fără aviz juridic, fără viză financiară, fără trasabilitate, fără întrebări.
Când Curtea de Conturi a cerut recuperarea prejudiciului, instituția a împins hârtiile până când s-au prescris.
Nu e neglijență. E metodă.
Cine trebuia să oprească dezastrul? Exact cei care au ajuns să fie promovați
Raportul indică două nume: Mircea Duca și Amelia Vasile Roxana.
Despre Amelia Vasile, raportul notează:
„Conduita acesteia ar fi relevat încălcări evidente, repetate și sistematice ale atribuțiilor funcționale.”
Și totuși, în aprilie 2026, aceeași persoană este numită director interimar al Departamentului Juridic, fără concurs, fără transparență, fără explicații.
În TVR, dacă un raport intern te indică drept responsabil pentru pierderea unor bani, nu ești sancționat. Ești promovat.
Playbook International — un caz clasificat, dar cu același tipar instituțional
Cum reapare același mecanism de blocaj în dosarul Playbook, între neformalizare, risc de prescripție și lipsa trasabilității.
Avertizorul menționează și cazul Playbook International — un document clasificat, dar cu același miros: decizii neformalizate, lipsă de trasabilitate, risc de prescripție, prejudicii greu de recuperate. Un copy‑paste instituțional al situației indemnizațiilor.
Speța Playbook International este poate cel mai elocvent exemplu al modului în care TVR gestionează situațiile cu potențial patrimonial: discret, lent și fără urme. Informarea juridică nr. 15072/26.06.2024 — clasificată „secret de serviciu” — indică, potrivit avertizorului, același tipar întâlnit în cazul indemnizațiilor ilegale: decizii neformalizate, lipsa trasabilității, întârzieri în implementarea măsurilor Curții de Conturi și risc real de prescripție. Deși documentul nu poate fi publicat, existența lui ridică întrebări legitime despre modul în care Departamentul Juridic a gestionat obligațiile de recuperare a prejudiciilor și identificarea persoanelor responsabile. În lipsa unor acțiuni ferme, dosarul Playbook riscă să repete scenariul clasic al instituției: prejudiciile se pierd, iar responsabilitatea se evaporă în tăcere administrativă.
Terenul TVR Cluj: pierdut în instanță, scos la vânzare, supravegheat superficial
Apoi vine cazul terenului de pe Aleea Meziad, Cluj-Napoca.
Un imobil ajuns în patrimoniul TVR, pierdut în instanță, apoi scos la vânzare de noii proprietari.
Întrebările avertizorului sunt simple: Cine a supravegheat litigiul? Cine a urmărit avocatul extern? Cine a informat conducerea?
Răspunsul e previzibil: nimeni.
Dezinformarea prin tăcere — mecanismul perfect
Raportul introduce un concept rar întâlnit în administrația românească:
„Dezinformare instituțională prin omisiune”.
„Instituția a fost menținută într-o stare artificială de necunoaștere.”.
În TVR, dezinformarea nu se face prin declarații false, ci prin absența lor. Raportul Corpului de Control descrie un fenomen rar întâlnit în administrația publică: blocarea instituției prin tăcere, un mecanism care a permis pierderea unor prejudicii, neimplementarea măsurilor Curții de Conturi și menținerea conducerii într-o stare „artificială de necunoaștere”. Documentul notează explicit că inacțiunea Departamentului Juridic a dus la „pierderea unor sume prin prescripție” și la „dezinformarea conducerii prin neprezentarea datelor juridice obligatorii”. În acest vid controlat, deciziile nu sunt amânate — sunt lăsate să moară. Iar tăcerea devine instrumentul perfect pentru a evita responsabilitatea, a proteja persoane-cheie și a bloca orice încercare de recuperare a prejudiciilor sau de clarificare a traseului decizional.
În TVR, tăcerea nu e doar aur. E mecanism de lucru
Avertizorul cere ceva banal: să nu se mai piardă probele.
În final, avertizorul cere:
– conservarea documentelor;
– verificări independente;
– excluderea persoanelor vizate din procesul de analiză;
– sesizarea organelor penale, dacă e cazul.
Lucruri normale într-o instituție normală. Dar TVR nu e o instituție normală.
E o instituție în care: prejudiciile se prescriu, rapoartele se ignore iar cei indicați ca responsabili ajung să conducă exact departamentele pe care le-au blocat.
TVR nu are o problemă juridică. Are o cultură a inacțiunii.
Când mecanismele de control nu funcționează, nu e o eroare. E un sistem.
Când prejudiciile se prescriu, nu e un accident. E o strategie.
Când oamenii indicați într-un raport intern sunt promovați, nu e o coincidență. E o confirmare.
TVR nu e o instituție în derivă. E o instituție în care deriva a devenit procedură.
sursa:60m