Este unul dintre cele mai improbabile aspecte ale invaziei Ucrainei de către Rusia: chiar și după 2 ani și jumătate de război și runde repetate de sancțiuni, gazele naturale rusești continuă să curgă prin rețeaua de conducte a Ucrainei către clienții din Europa, conform FOX8.
Acest lucru nu s-a schimbat, în ciuda faptului că Ucraina a preluat controlul asupra unei stații de măsurare a gazelor din apropierea orașului rusesc Sudzha, ca parte a împingerii Kievului în regiunea Kursk a Rusiei.
Iată lucruri cheie de știut despre tranzitul gazului rusesc prin Ucraina.
Cine primește gaz natural rusesc prin conductele Ucrainei?
Gazele naturale curg din zăcămintele de gaze din Siberia de Vest prin conducte care trec prin Sudzha și trec granița cu Ucraina în sistemul Ucrainei. Conducta intră în Uniunea Europeană la granița dintre Ucraina și Slovacia, apoi se ramifică și trimite gaz către utilitățile din Austria, Slovacia și Ungaria.
Gazul natural este folosit pentru a genera energie electrică, a alimenta procesele industriale și, în unele cazuri, pentru a încălzi casele.
Care este situația la stația de măsurare Sudzha?
Gazul curge ca înainte. Nu este o surpriză, deoarece Ucraina ar fi putut opri oricând fluxurile prin propriul sistem de conducte. Controlul efectiv asupra postului este greu de verificat din cauza secretului militar și a lipsei de acces pentru observatori sau jurnaliști.
De ce se mai deplasează gazul din Rusia în Europa?
Înainte de război, Ucraina și Rusia au convenit asupra unui acord pe cinci ani în baza căruia Rusia a fost de acord să trimită în Europa cantități stabilite de gaze prin sistemul de conducte al Ucrainei – înființat atunci când ambele țări făceau parte din Uniunea Sovietică. Gazprom câștigă bani din gaz, iar Ucraina percepe taxe de tranzit.
Acordul este valabil până la sfârșitul acestui an. Ministrul Energiei al Ucrainei, German Galușcenko, a declarat că Ucraina nu intenționează să o prelungească sau să o înlocuiască.
Înainte de război, Rusia a furnizat aproximativ 40% din gazul natural al Europei prin conducte. Gazul a trecut prin patru sisteme de conducte, unul sub Marea Baltică, unul prin Belarus și Polonia, cel prin Ucraina și Turk Stream sub Marea Neagră prin Turcia până în Bulgaria.
Blocada rusă a provocat o criză energetică în Europa. Germania a trebuit să plătească miliarde de euro pentru a înființa terminale plutitoare pentru a importa gaz natural lichefiat care vine cu o navă, nu prin conducte. Utilizatorii au redus pe măsură ce prețurile au crescut. Norvegia și SUA au completat golul, devenind cei mai mari doi furnizori.
Europa a văzut deconectarea Rusiei ca un șantaj energetic și a prezentat planuri de eliminare completă a importurilor de gaze rusești până în 2027.
Cu toate acestea, gazul rusesc nu a fost niciodată interzis – chiar dacă banii câștigați sprijină bugetul de stat al Rusiei și ajută la susținerea rublei. Este o mărturie a cât de dependentă era Europa de energia rusă – și într-o măsură mai mică încă este.
Aproximativ 3% din importurile de gaze ale Europei trec prin Sudzha, o parte din cele aproximativ 15% din importurile care au venit din Rusia anul trecut. Dar Europa rămâne la curent cu furnizarea de energie, având în vedere că este un importator de energie și tocmai a suferit o explozie a inflației declanșată de prețurile ridicate la energie. Fluxurile Sudzha sunt mai mari pentru Austria, Slovacia și Ungaria, care ar trebui să aranjeze o nouă aprovizionare.
Care este viitorul fluxurilor de gaze rusești către Europa?
Uniunea Europeană a venit cu un plan de a pune capăt importurilor de combustibili fosili din Rusia până în 2027. Dar progresele au fost inegale în ultima vreme.
Austria și-a crescut importurile de gaze rusești de la 80% la 98% în ultimii doi ani. În timp ce Italia a redus importurile directe, încă primește gaz de origine rusă prin Austria.
Și Europa continuă să importe gaz lichefiat, care a reprezentat 6% din importuri anul trecut. Datele comerciale indică că transporturile de GNL către Franța s-au dublat în prima jumătate a acestui an.
Ea a scris că eforturile europene de a reduce utilizarea gazului rusesc sunt „impresionante” până acum. Dar ea a adăugat că „realitatea politică este că este extrem de dificil pentru țările europene să își diversifice pe deplin aprovizionarea cu energie, când multe se luptă deja cu o inflație ridicată și o criză a costului vieții”.
sursa: puterea