Predicțiile “Noii Ere”. Alte reguli: De la comportamente, guverne și vot, la religie. Spre ce NE ÎNDREPTĂM?

Aceasta spune Eric Klinenberg, profesor de sociologie la Universitatea New York, citat de Politico Magazine care a discutat cu 34 de personalități din diverse domenii, plus analiști, pentru a afla care sunt mai exact schimbările majore ale omenirii create de pandemie. Potrivit analiștilor, se va schimba fundamental lumea, societatea în care trăim, modul ei de funcționare, după cum evidențiază articolul din Politico Magazine, cu titlul “Coronavirus Will Change the World Permanently. Here’s How. A crisis on this scale can reorder society in dramatic ways, for better or worse. Here are 34 big thinkers’ predictions for what’s to come”. Dintre  părerile celor 34, am extras câteva.

Am putea renunța să ne mai strângem mâinile

Deborah Tannen, profesor la Universitatea Georgetown a sugerat pentru publicația citată, că totul ia o tentă periculoasă. “Știm acum că a atinge lucruri, a fi în compania altor oameni și a respira aerul într-un spațiu închis poate fi riscant. Cât de repede conștientizăm aceste lucruri va fi altfel pentru diferiți oameni, dar niciodată cei care au trăit această perioadă nu vor uita aceste pericole. Am putea renunța să ne mai strângem mâinile în semn de salut, am putea renunța să ne mai atingem fața și am putea să ne spălăm permanent pe mâini. Confortul pe care l-am găsit în compania apropiaților ar putea fi înlocuit de confortul singurătății. Am putea să ne întrebăm tot mai frecvent: Ce motive am să merg să fac ceva când pot să fac totul online?”.

Astra Taylor, regizor de film, spune că nu se vor mai aplica toate regulile după care am trait până acum. “Un simplu adevăr relevat de pandemie: Atât de multe politici publice despre care oficialii noștri ne-au spus, de mult și repetat, că sunt imposibile și nepractice, erau de fapt posibile și practice. În 2011, de exemplu, când activiștii Occupy Wall Street cereau anularea creditelor studențești și a datoriilor medicale, toată presa de calitate și specialiștii explicau că așa ceva nu se poate face. Astăzi vedem că președintele Trump a  înghețat dobânzile creditelor studențești, iar guvernatorul New York a suspendat plata creditelor medicale și studențești acordate de statul New York. E clar: în vremuri de criză regulile nu se mai aplică, iar asta te face să te întrebi în primul rând de ce apar aceste reguli. Avem o oportunitate rară nu doar de a apăsa un buton pentru a pune pauză unor reguli, ci chiar să schimbăm permanent aceste reguli care pun povară pe umerii a milioane de oameni.

Cine trebuie angajat în instituțiile guvernamentale 

Michiko Kakutani, scriitor, vorbește despre încredere în instituții: “Putem spera că pandemia va împinge omenirea să realizeze că un stat trebuie condus de specialiști. Că în instituțiile guvernamentale trebuie angajați experți, nu politicieni. Că deciziile trebuie să fie rezultatul unui proces de analiză bazat pe probe științifice, pe expertiză istorică, geopolitică și macroeconomică. Că trebuie să ne întoarcem la diplomație și cooperare. Important, să ne reamintim că încrederea publică este crucială pentru actul de guvernare și că încrederea este bazată pe adevăr”.

Cathy O’Neil, fondatoare companiei de audit ORCAA, menționează revolta populară…”Odată cu sfârșitul pandemiei este foarte probabil să apară un nou val de revoltă populară – un Occupy Wall Street 2.0., mai amplu și mai radical. Odată cu sfârșitul urgenței sanitare, vom afla în ce grad au fost protejate atât comunitățile privilegiate, care nu aveau neapărat nevoie de ajutor, cât și comunitățile sărace și stigmatizate. Mai mult, urmează să conștientizăm faptul că pătura politică este capabilă de mobilizare și poate să disponibilizeze rapid miliarde de dolari, dar numai pentru cauze pe care le consideră urgente. Revelația că există resurse pentru a răspunde, în vremuri normale, și unor solicitări populare, dar că aceastea sunt conștient ignorate va produce consecințe drastice”.

Joe Brotherton, președinte Democracy Live, atinge un punct sensibil: votul electronic: “O victimă sigură a Covid-19 va fi sistemul electoral clasic, care obligă oamenii să se adune la secțiile de votare. Pe termen lung, va exista preocupare pentru extinderea sistemelor electronice de vot, care să poată fi folosite în siguranță chiar și în condiții adverse. Tehnologia va permite exercitarea votului, în deplină siguranță și perfect transparent, cu ajutorul dispozitivelor mobile pe care le deținem. Sistemul nu este o utopie, el există: fost folosit în Statele Unite, de aproape 10 ani, doar pentru votul militarilor aflați în misiuni peste hotare și a persoanelor cu dizabilități. Acest sistem trebuie să devină normă, nu excepție”.

Vom fi împreună izolați!

Jonathan Rauch, profesor asociat Brookings Institution, vorbește despre faptul că “există în lume un grup care a experimentat, în istoria recentă, o epidemie care transformă viața: bărbații gay. HIV/SIDA a fost, și încă este, profund diferită de coronavirus, dar există o lecție comună: molima aduce schimbare. Guvernele eșuează în primă fază să reacționeze eficient, împingând grupurile să se organizeze, să contruiască rețele de întrajutorare și canale de informare. O epidemie forțează apoi guvernele la proprie organizare și la adoptarea unor legi specifice. Nu m-ar mira deloc să văd efecte asemănătoare și acum”.

Katherine Mangu-Ward, redactor șef Reason, e de părere că în multe domenii ale vieții cotidiene, adoptarea unor instrumente on-line utile a fost încetinită de legislativ, care lucrează adesea în colaborare cu birocrații: “Serviciile medicale, de exemplu, nu au putut să folosească instrumente foarte utile precum Skype, Facetime sau email din vina autorităților de reglementare. E drept, nu toate meseriile pot apela la lucrul de la distanță, dar lumea începe să conștientizeze faptul că descărcarea unei simple aplicații face diferența între lucrul de acasă și naveta zilnică către serviciu…”. Sherry Turkle, profesor MIT, vorbește despre o altfel de viață digitală: “Este momentul să regândim ce tip de comunități formăm cu ajutorul dispozitivelor electronice. Primele zile după distanțarea socială au apărut exemple inspiraționale: violoncelistul Yo-Yo Ma postează zilnic un concert, profesori de yoga susțin ore gratuite, iar antreprenori organizează sesiuni de afaceri.Apare deci un nou tip de viață pe rețele sociale, opus orelor petrecute în izolare în fața unui joc online. Avansul acestui curent va umaniza Internetul. Nu vom mai fi toți izolați, ci vom fi împreună izolați”.

Cum vom sta cu religia

Ai-Jen Poo, director National Domestic Workers Alliance and Caring Across Generations, este de părere că pandemia a scos la lumină ”găuri” ale infrastructurii sociale și de sănătate: “Astăzi vedem că asistența acordată pentru îngrijirea copilului este extrem de limitată, accesul la îngrijiri de lungă durată relativ, iar prea puțini lucrători au acces la concedii de familie și medicale plătite, deci absența de la lucru echivalează cu pierderea venitului. Asistența de orice tip a fost întotdeauna o responsabilitate  partajată între cetățean și stat, dar azi se dovedește că statul face prea puțin. Este nevoie de schimbare”. Paul Freedman, profesor Yale, aduce vorba despre ceva interesant: oamenii vor petrece mai mult timp în bucătărie! “În ultimii ani, lumea a cheltuit din ce în ce mai mult pe mâncare servită și gata preparată. În perioada în care restaurantele au fost închise, este posibil ca omenirea să fi redescoperit plăcerea de a găti. Sau să fi descoperit dependența de livrări la ușă, nu este deocamdată clar. Pe termen scurt, este posibil ca după eliminarea riscurilor, multe restaurante să nu mai poată să își redeschidă afacerile, deci am putea să ne bazăm încă o vreme pe propriile talente culinare. Sau pe curieri”.

Amy Sullivan, director de strategii la Vote Common Good, spune că modul în care practicăm religia se schimbă: “Toate religiile s-au confruntat cu provocarea de a ține aprinsă flacăra credinței în condiții adverse de război, în diaspora sau pe perioada persecuțiilor, dar niciodată n-au fost sub presiune toate credințele în același timp. Familiile creștine se întreabă azi cum vor petrece în izolare Învierea, iar familiile musulmane dacă pot sărbători Ramadanul fără să meargă la moschee pentru rugăciune. Acum practicarea religiei în timp de carantină prezintă provocări și pentru preot, și pentru credincios, fiind posibilă o creștere a practicii contemplative”…

Ce se va întâmpla mai departe? După cum spunea John Lennon, “Totul va fi bine în final. Dacă nu e bine, nu e final”…