Oamenii găsesc resurse intrinseci pentru a-și oferi pe de o parte și stabilitate vieții lor și, pe de altă parte, pentru a oferi susținere persoanelor care au nevoie de acest suport. Recitaluri de poezie, jocuri, ascultarea celorlați mai mult pentru a înțelege și mai puțin pentru a judeca sau acuza, grupuri de suport, concerte și piese de teatru online plus multe altele au început să reprezinte un „mod de viață”, pe pandemie. Despre toate acestea și despre ce înseamnă mai exact a ne mula pe noi obiceiuri – care, fie vorba între noi, nu tuturor ne plac, am stat de vorbă cu Carmen Goșa, psihoterapeut integrativ. Pentru a spune o mică poveste a omului care, probabil, sub avalanșa a tot ceea ce se întâmplă, a uitat că posedă acea putere de a se apăra psihic singur sau dacă nu o posedă, îl pot ajuta alții.
Se poate spune că protecția personală reprezintă o nevoie naturală mai ales în această perioadă?
Este o nevoie naturală pe care omul și-o împlinește de cele mai multe ori fără să conștientizeze în fiecare zi. Organismul său face acest lucru pentru el, adaptându-se constant factorilor de mediu. De exemplu, prin sistemul respirator. Când însă omul conștient se protejează, și aici mă refer la protecția constructivă și în limite contextuale, atunci putem identifica resurse care pot duce la adaptarea ca element necesar dezvoltării capacității de a face față presiunilor de mediu ca factori stresori. Iubirea de sine este un sentiment care stă la baza capacității omului de a se mobiliza pentru apărarea conștientă, iar ea se poate dezvălui pe măsură ce omul se protejează cu intenție și echilibru.
Oameni suntem – cum se spune și, sub avalanșa aceasta de informații despre pandemie, de fake news și câte altele, uneori apare sentimentul de frică…
Da, în contextul prezent poate apărea și frica. Frica este o emoție firească, printre primele emoții pe care le simțim – asemenea crocodililor. Însă felul în care gândește și apoi se comportă în acest context poate modifica intensitatea fricii sau valența și nivelul său de funcționalitate.
De exemplu, dacă permitem să fim doar observatori ai gândurilor noastre când simțim frică, fără să fim judecativi asupra lor sau asupra propriei persoane, vom observa cum ele vor trece și vor fi înlocuite cu altele. Gândurile vin și trec. Realitatea este ceea ce tu faci după recunoașterea emoției și luarea deciziei de acțiune. Apoi această emoție trece și ea și este înlocuită dacă vrei de un simț al încrederii în sine fără îngâmfare și fără mândrie.
Care poate fi cel mai puternic sentiment (în afara fricii) în aceste momente?
Putem vorbi despre un puternic sentiment al sinelui în cazul persoanelor care aleg, având curaj și voință, să facă pentru semeni ceva mai presus decât pentru sine. Și putem vorbi despre un puternic sentiment al sinelui și în cazul persoanelor care aleg, tot având curaj și voință, să nu se implice în acțiuni nesănătoase sau nepotrivite nu doar când nu sunt văzuți, ci și în intimitatea lor. Astfel respectul de sine permite păstrarea direcției și a independenței de factorii externi ori de discrepanța dintre un comportament trecător și propriile standarde individuale privind acel comportament. Am adus în discuție frica și sentimentul sinelui în contextul prezentului, pentru a sublinia posibilitatea de descoperire de sine ca beneficiu al depărtării fizice sociale și dezvoltarea și întărirea relațiilor sociale de la distanță.
Există…cale? O cale de ieșire…
Nietzche spunea că până și cei mai curajoși dintre noi rar găsesc curajul să utilizeze tot ce știu cu adevărat. Iar Adler spunea că nu este nimic în neregulă cu tine când ești nesigur pe planurile tale de viitor. Nu-ți face griji: tu ai curaj și vei găsi o cale. Pentru suportul psihologic necesar atât cadrelor medicale, cât și populației române din toată lumea, pentru dezvoltarea strategiilor de a face față situației actuale, o echipă de profesioniști în sănătate mentală, psihoterapeuți, oferă zilnic până la data de 1 mai, gratuit, suport psihologic prin telefon sau online (https://irpi.ro), persoanelor afectate sau influențate de coronavirus.
Este o perioadă în care omul își poate aminti că este important pentru sine și că este valoros prin sine însuși, chiar dacă nu a găsit acel “ceva” ce îl poate oferi altuia în această perioadă.
sursa:puterea