În 2019, Ilie Bolojan, pe atunci primar al municipiului Oradea, le prezenta românilor plecați în străinătate un proiect care trebuia să îi convingă să se întoarcă acasă: terenuri pentru construirea de locuințe, concesionate la prețuri sub nivelul pieței, într-o zonă care urma să devină „Cartierul Diasporei”. Șapte ani mai târziu, imaginea din teren este cu totul alta decât cea promisă. Pe cele aproximativ 7.000 de metri pătrați nu există nicio casă construită și niciun teren atribuit. Există însă o stradă de aproximativ 400 de metri, modernizată cu 1,6 milioane de lei din bani publici.
Proiectul a fost lansat în august 2019, în cadrul evenimentului „Ziua Diasporei – Oradea te așteaptă”, organizat de Primăria Oradea pentru românii stabiliți în străinătate. Ilie Bolojan anunța atunci că municipalitatea lucrează la parcelarea unui teren de aproximativ 7.000 de metri pătrați de pe strada Izvorului, într-o zonă situată pe o pantă de deal, în apropierea Spitalului TBC. Planul era ca terenurile să fie concesionate în condiții avantajoase românilor care puteau demonstra că au locuit și au lucrat în străinătate.
Ambiția prezentată public era semnificativă. Într-o primă etapă trebuiau să apară zece case, iar dacă proiectul se dovedea un succes, administrația lua în calcul extinderea lui la dimensiunea unui cartier de câteva hectare. Bolojan descria cele aproximativ 7.000 de metri pătrați drept o „oază” abandonată și susținea că Oradea putea deveni unul dintre orașele în care românii plecați peste hotare să se întoarcă și să investească.
Numai că între discursul din 2019 și situația din 2026 există o diferență greu de ignorat. Proiectul a dispărut pentru mai mulți ani din prim-planul agendei municipalității, terenul a rămas nefolosit, iar ediția din 2019 avea să fie și ultima „Zi a Diasporei” organizată de Primăria Oradea. În locul cartierului anunțat în fața românilor din străinătate, după șapte ani există în continuare un teren viran, acoperit de vegetație uscată. Până și denumirea „Diaspora” apare, potrivit informațiilor publicate despre situația din teren, scrisă cu cretă pe o cutie de gaz care deservește ultima locuință de pe strada învecinată.
Șapte ani pentru un proiect care nici măcar nu a ajuns la atribuirea terenurilor
Administrația a făcut totuși câțiva pași. În 2022, Consiliul Local Oradea a aprobat criterii privind concesionarea, pentru o perioadă de 25 de ani, a unor parcele cu suprafețe de aproximativ 500–600 de metri pătrați. Teoretic, proiectul începea să capete o formă administrativă. Practic, nici acest moment nu a dus la atribuirea efectivă a loturilor.
Doi ani mai târziu, în 2024, investiția publică a devenit însă cât se poate de concretă. Firma Global Industrial a modernizat drumul care până atunci era înfundat, iar municipalitatea a investit aproximativ 1,6 milioane de lei în lucrare. A rezultat o stradă de aproximativ 400 de metri, cu câte o bandă de circulație pe fiecare sens și trotuare pe ambele părți. Investiția a inclus canalizare pluvială, iluminat public și rețele subterane.
Drumul a fost deschis circulației în 2024, iar recepția finală a lucrărilor a avut loc în decembrie 2025. Problema este că infrastructura construită pentru viitorul cartier traversează, în continuare, un teren fără cartier. Practic, administrația a reușit să realizeze strada înainte să reușească să atribuie măcar primul lot beneficiarilor pentru care fusese conceput întregul proiect.
Situația devine și mai relevantă prin prisma promisiunilor făcute după asfaltarea străzii. În noiembrie 2024, Primăria anunța că procedurile de licitație pentru atribuirea parcelelor urmau să înceapă în primăvara anului 2025. Primăvara a trecut, a trecut întreg anul 2025 și s-a ajuns în septembrie 2026 fără ca licitația să fie organizată.
1,6 milioane de lei investiți, dar regulamentul încă nu este gata
Explicația administrației scoate la iveală una dintre cele mai greu de înțeles componente ale întregii povești: la șapte ani după lansarea proiectului și după ce strada a fost deja construită, Primăria încă nu are finalizat regulamentul necesar atribuirii terenurilor.
Lucian Popa, șeful Direcției Patrimoniu Imobiliar, a explicat că licitația nu poate fi organizată în lipsa unor criterii clare privind atribuirea amplasamentelor. Potrivit acestuia, după definitivarea regulamentului va trebui realizată și evaluarea terenurilor, iar abia ulterior va putea fi organizată procedura de licitație.
Cu alte cuvinte, nici măcar după investiția de 1,6 milioane de lei în infrastructura zonei nu sunt încheiate etapele administrative esențiale care ar permite proiectului să își atingă scopul pentru care a fost anunțat.
Actualul primar al Oradei, Florin Birta, a susținut în august 2026 că regulamentul este în lucru și că urma să fie supus aprobării Consiliului Local „într-o lună”. Termenul ar conduce către luna septembrie. Numai că apare o altă problemă procedurală: proiectul de regulament nu fusese publicat pentru transparență decizională în condițiile Legii nr. 52/2003, procedură care presupune publicarea cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de avizare. În aceste condiții, termenul anunțat de edil devine practic imposibil de respectat.
Primăria invocă PNRR. Dar proiectul era blocat cu ani înainte
Florin Birta a explicat întârzierea prin volumul mare de proiecte europene pe care municipalitatea a trebuit să îl gestioneze. Primarul a arătat că Oradea a avut în 2026 aproximativ 30 de proiecte finanțate prin PNRR care trebuiau închise pentru evitarea pierderii finanțărilor și că, din această cauză, alte proiecte au fost puse temporar „pe hold” sau marginalizate.
Este o explicație pentru prioritățile administrative din perioada recentă, dar nu răspunde problemei fundamentale: „Cartierul Diasporei” a fost lansat în 2019. Au trecut șapte ani. Blocajul proiectului precede cu mult perioada în care Primăria a fost nevoită să închidă cele 30 de investiții PNRR invocate acum.
Rămâne astfel o întrebare legitimă pentru administrația locală: ce s-a întâmplat cu proiectul în toți anii anteriori? Cum a fost posibil ca municipalitatea să ajungă să cheltuiască 1,6 milioane de lei pentru infrastructura stradală a zonei, în condițiile în care mecanismul administrativ prin care terenurile trebuie să ajungă la beneficiari nu este nici astăzi finalizat?
Nici după șapte ani nu este stabilit definitiv cine poate primi teren
Mai există o problemă: nici profilul beneficiarilor nu este definitiv stabilit. Proiectul fusese prezentat inițial ca un instrument destinat românilor care au locuit și au muncit în străinătate și care doresc să revină în țară. În prezent, administrația încă discută criteriile concrete.
Octavian Haragoș, purtătorul de cuvânt al Primăriei Oradea și persoana însărcinată cu elaborarea regulamentului, a arătat că una dintre variantele analizate permite participarea la licitație a tuturor românilor care vor să se repatrieze, fără condiția ca aceștia să fi avut anterior domiciliul în Oradea sau în județul Bihor.
Printre criteriile analizate se află obligația ca solicitantul să fi locuit neîntrerupt în străinătate aproximativ doi ani, intenția acestuia de a se stabili la Oradea și capacitatea financiară de a construi locuința într-un interval de câțiva ani. În evaluare ar mai putea conta pregătirea profesională, vechimea în activitate și numărul de copii ai familiei. Nici acestea nu sunt însă reguli definitive, Consiliul Local având posibilitatea să le modifice înainte de aprobarea regulamentului.
Așadar, după șapte ani de la anunțarea „Cartierului Diasporei”, administrația încă discută nu doar când vor fi atribuite terenurile, ci și cui îi vor putea fi atribuite.
De la „Oradea te așteaptă” la un teren gol traversat de o stradă nouă
Povestea „Cartierului Diasporei” este relevantă tocmai prin contrastul dintre forța mesajului politic inițial și rezultatul concret de astăzi. În 2019, românilor plecați peste hotare li se transmitea că Oradea îi așteaptă și că municipalitatea este pregătită să creeze condiții speciale pentru revenirea și investițiile lor. Se vorbea despre terenuri sub prețul pieței, zece case într-o primă etapă și chiar despre posibilitatea dezvoltării ulterioare a unui cartier întins pe câteva hectare.
În septembrie 2026, bilanțul este mult mai simplu: aproximativ 7.000 de metri pătrați de teren, zero case construite, zero loturi atribuite și o stradă de circa 400 de metri în care administrația a investit 1,6 milioane de lei.
Nu există date care să indice că banii investiți în stradă ar fi fost cheltuiți ilegal și nici simpla întârziere a proiectului nu demonstrează, în sine, o faptă ilegală. Problema ridicată de acest caz este una de eficiență administrativă și responsabilitate în raport cu promisiunile publice: de ce infrastructura a fost realizată înainte ca mecanismul de atribuire să fie funcțional și de ce, la șapte ani de la lansarea proiectului, regulamentul este încă în lucru?
Imaginea rămasă în urma promisiunii din 2019 este una greu de ignorat: un proiect creat pentru întoarcerea românilor din diaspora nu a reușit încă să aducă pe teren nici măcar prima familie. În schimb, prin mijlocul viitorului cartier există deja un drum modernizat din bani publici.
Iar până când administrația Oradei va atribui efectiv parcelele și vor apărea primele locuințe, „Cartierul Diasporei” rămâne mai degrabă o promisiune administrativă veche de șapte ani decât cartierul anunțat în mandatul lui Ilie Bolojan.
sursa:60m