Sociologul Bogdan Bucur explică originile capitalismului românesc și mecanismele prin care s-a făcut acumularea de capital în urmă cu aproximativ 150 de ani. De la statutul de „sudit”, care oferea protecție juridică și diplomatică străină, până la privilegiile boierimii, aceste mecanisme au influențat profund formarea primei modernități românești.
Sociologul Bogdan Bucur a vorbit despre modul în care s-a format capitalismul românesc și a explicat că acumularea de capital, în urmă cu aproximativ 150 de ani, a fost favorizată prin acceptarea supușeniei străine.
Potrivit acestuia, statutul de sudit oferea protecție juridică și diplomatică din partea marilor puteri, iar consulul avea drept de jurisdicție specială în Țările Române.
„Românii spun: ‘Nu ne vindem aurul de la Roșia Montană, să fie românesc!’ – cum vine o firmă canadiană să ne aducă licențe, să aducă bani de investiții. În schimb, au vândut comerțul, au dat aproape gratis Cora, Kaufland, Lidl, Penny, Metro. Săracii fac producție, bogații fac comerț. Capitaliștii care nu lucrează cu statul sunt călcați de instituțiile statului, vin controlorii peste ei. Și ce spune asta? Zic: ‘I-am dat 20% din acțiuni unui cetățean francez, german, fără nimic. Nu vrea aport la capital, nu vrea să facă nimic. Doar că atunci când presiunile sunt prea mari să se ducă un pic la ambasadă’. E reală povestea asta?”, a întrebat jurnalistul Val Vâlcu.
„Are 150 de ani, și mai bine, modul în care s-a făcut modernitatea românească, prima fază, cum s-a făcut de fapt acumularea de capital – e chiar teza mea de licență. Ea s-a făcut în două feluri. Acumularea de capital a fost permisă în această țară prin două mecanisme clasice. Un pic reorganizate, restructurate, ele sunt în vigoare și astăzi.
Primul dintre ele a fost acceptarea într-o formă sau alta a supușeniei străine. De ce? Pentru că aducea cu sine protecție juridică din partea unor state, a se citi imperii, care aveau, evident, o forță de persuadare politică și diplomatică superioară unui biet principat și chiar relevantă pe lângă Poarta suzerană de la Constantinopol, care n-avea cum să nu fie sensibilă la presiunile pe care le făcea Imperiul Țarist, Prusia, Marea Britanie, Imperiul Habsburgic și așa mai departe.
Drept urmare, pentru cei care doreau să facă capitalism la începuturile sale – mă refer la prima jumătate a veacului al XIX-lea și un pic după – instrumentul prin care puteai să faci asta fără să fii călcat pe cap, la propriu sau la figurat, de către autoritățile fiscale, militare, judiciare abuzive, valahe sau moldave, era să devii sudit. Acesta era termenul: sudit. Suditul însemna o raia valahă – ca să folosesc exact termenul – sau o moldavă, care accepta supușenia străină. Ăsta era primul mecanism”, a spus Bogdan Bucur.
„Nu era oricum suzerană Poarta? Adică ai acceptat-o o dată, a doua oară e mai ușor”, a spus jurnalistul Val Vâlcu.
„Nu! Deveneai supus străin și atunci te reprezenta în baza unor privilegii pe care marile imperii le aveau semnate cu Poarta suzerană. Deveneai subiect al protecției de care beneficiau supușii acestor țări și erau reprezentați de consulul la București sau la Iași al acestor țări, ceea ce îi conferea consulului drept de jurisdicție specială în Țările Române. Cu alte cuvinte, nu se aplica legislația națională, ci se aplica legislația din țara lui, era drept de jurisdicție”, a spus Bogdan Bucur.
sursa: dcnews