Pe lângă problemele legate de programă, salarii și sistem, învățământul românesc traversează o criză de autoritate și disciplină în sălile de clasă. Mulți profesori reclamă faptul că normele elementare de comportament și respect reciproc au fost treptat diluate și au lăsat loc unui mediu în care actul educațional devine extrem de dificil de realizat.
Profesorul Ovidiu Mihai Șontea, de la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”, analizează la DC Edu, emisiune moderată de prof. univ. dr. Sorin Ivan, această degradare a climatului școlar și arată cum scoaterea treptată a regulilor din viața elevilor a dus la dispariția simțului responsabilității personale.
„Ce nu-mi place mie în învățământ este lipsa disciplinei. Nu se respectă regulile, se încalcă tot felul de principii. S-a distrus o construcție pe care au avut-o oamenii de-a lungul vremii, o bună bucată de timp, și anume studiul caligrafiei, recitarea unei poezii, neîntârzierea sau, eu știu, seriozitatea în timpul orelor. Nu mâncat, să nu mănânce nimeni în timpul orei, să nu bea. Lucrurile astea nu se mai respectă. Sunt lucruri care nu-l fac responsabil pe elev. Prin urmare, elevul nu e responsabil nici să învețe, din moment ce el nu are responsabilități ca să poată să învețe ce înseamnă respectul”, explică profesorul.
În opinia sa, educația funcționează ca o structură complexă, în care fiecare detaliu aparent neimportant contează pentru formarea caracterului unui tânăr: „Este o construcție în care fiecare cărămidă scoasă nu a fost înlocuită cu altceva. Prin urmare, avem de-a face cu multe defecte care trebuie reparate sau înlocuite cu altceva pentru ca la final respectivul absolvent să fie, pe de-a întregul, un om întreg”.
Această prăbușire și devalorizare a statutului de cadru didactic au generat o altă problemă pentru viitorul României: exodul tinerilor inteligenți dinspre cariera didactică. Sistemul de educație nu mai reușește să atragă absolvenții de elită ai marilor universități și astfel se creează o criză acută de personal calificat și pasionat la catedră.
Profesorul Șontea își amintește cu nostalgie de perioada în care el însuși a intrat în mediul universitar și a făcut o comparație cu opțiunile pe care le au studenții străluciți din ziua de astăzi: „Privitor la profesori, vorbim chiar de o criză a profesiei didactice. Știm că mulți dintre absolvenți nu mai optează pentru catedră. Cei mai buni nu mai vin acum. Nu vrem să jignim pe nimeni, dar ca trend, nu mai vin la catedră. Eu am intrat în ’88 la universitate. În grupele noastre, în seriile noastre, erau studenți care erau absolvenți din cele mai bune licee din țară, din fiecare județ doi-trei din cel mai bun liceu. Ei, acuma, nu cred că mai sunt. Eu, cel puțin, nu am absolvenți care să meargă la universitate pentru a se face profesori”.
Carieră în cercetare sau finanțe vs. catedră: Matematica de elită fuge de învățământ
Unde dispar totuși acești tineri geniali care ar trebui să modeleze mințile generațiilor viitoare? Opțiunile lor de carieră s-au diversificat masiv și s-au orientat către domenii mult mai bine plătite și considerabil mai respectate în societate, fie în țară, fie în străinătate.
„Da, se duc la universitate sau, eu știu, undeva în afară să studieze matematica, dar pentru a fi cercetători, pentru a fi altceva: să facă analize financiare de risc și alte lucruri de genul acesta în care să câștige bani, dar pentru a se duce la catedră, în niciun caz”, explică prof. Ovidiu Mihai Șontea.
Această situație condamnă școala românească la o spirală descendentă, susține cadrul didactic: fără profesori de elită, capabili să inspire și să transmită cunoașterea la cel mai înalt nivel, calitatea actului de predare va continua să scadă și va afecta performanțele generațiilor viitoare.
Părinții peste „linia roșie”: Cine mai dictează astăzi regulile în sala de clasă?
Un factor decisiv în degradarea statutului profesorului este și transformarea radicală a relației dintre școală, elevi și părinți. Din parteneri în procesul educațional, părinții tind uneori să devină arbitri sau chiar contestatari agresivi ai autorității cadrului didactic.
Se semnalează o tendință îngrijorătoare a intruziunii părinților în deciziile strict pedagogice și de evaluare ce depășesc limitele firești ale colaborării.
„Prăbușirea disciplinei, a respectului, compromiterea sau, cum să spun, șubrezirea acestui raport bazat pe respect dintre profesori și elev. Poate implicarea, uneori dincolo de o linie roșie – că e la modă termenul ăsta – a părinților, care ajung să le spună profesorilor ce trebuie să facă și cum să facă”, atrage atenția prof. Ovidiu Mihai Șontea.
Această presiune externă constantă vulnerabilizează profesorii și îi determină să evite asumarea unor standarde riguroase de evaluare sau disciplină la clasă, de teama unor conflicte administrative sau juridice declanșate de părinți nemulțumiți. În acest context, refuzul absolvenților de elită de a intra într-un sistem atât de măcinat de tensiuni exterioare devine o alegere perfect explicabilă, dar tragică pentru viitorul țării.
sursa:dcnews