Kievul nu mai vorbește pe ocolite. Volodimir Zelenski a ridicat tonul în direcția Minskului și a transmis un avertisment cu termen-limită: Belarusul trebuie să elimine echipamentele de comunicații care, potrivit Kievului, ajută Rusia în atacurile cu drone asupra Ucrainei. În caz contrar, Ucraina își rezervă dreptul de a acționa singură.
Nu este o simplă declarație la nervi.
Este o mutare calculată, prin care Kievul încearcă să scoată Belarusul din zona gri în care Aleksandr Lukașenko se complace de la începutul războiului: destul de aproape de Moscova pentru a fi util, destul de retras formal pentru a pretinde că nu participă direct.
CUPRINS
- Kievul nu mai vorbește pe ocolite. Volodimir Zelenski a ridicat tonul în direcția Minskului și a transmis un avertisment cu termen-limită: Belarusul trebuie să elimine echipamentele de comunicații care, potrivit Kievului, ajută Rusia în atacurile cu drone asupra Ucrainei. În caz contrar, Ucraina își rezervă dreptul de a acționa singură.
- Kremlinul invocă suveranitatea, cu aerul cunoscut al ipocriziei
- Belarusul, aliatul care pretinde că stă pe margine
- Un ultimatum care testează nervii regiunii
Kremlinul invocă suveranitatea, cu aerul cunoscut al ipocriziei
Dmitri Peskov a reacționat previzibil, acuzând Ucraina că amenință suveranitatea Belarusului.
Formula sună aproape comic venind de la Kremlin, care a făcut din încălcarea suveranității altora o metodă de lucru, nu o excepție diplomatică.
Moscova prezintă ultimatumul lui Zelenski drept agresiune.
Kievul îl prezintă drept autoapărare.
Diferența stă în teren: Ucraina spune că dronele rusești folosesc infrastructură aflată pe teritoriul Belarusului, inclusiv relee montate pe turnuri de comunicații, pentru a sprijini atacuri la distanță.
Belarusul, aliatul care pretinde că stă pe margine
Lukașenko a încercat mereu să vândă imaginea unei neutralități prudente.
Doar că această neutralitate are o problemă: în 2022, Belarusul a fost folosit ca rampă de lansare pentru invazia rusă.
De atunci, Minsk nu a trimis oficial trupe, dar a rămas un aliat strategic al Moscovei, cu infrastructură militară rusă și arme nucleare tactice rusești pe teritoriul său.
Aici apare miza reală.
Dacă Belarusul oferă infrastructură pentru ghidarea dronelor, atunci nu mai vorbim doar despre simpatie politică pentru Putin, ci despre participare tehnică la război.
Un ultimatum care testează nervii regiunii
Întâlnirea Putin-Lukașenko va fi, cel mai probabil, o încercare de coordonare a răspunsului.
Kremlinul va apăsa pe tema „suveranității” Belarusului.
Minsk va poza în victimă.
Ucraina va încerca să transmită că nordul țării nu poate rămâne permanent sub amenințarea unor atacuri sprijinite de infrastructura belarusă.
Momentul este delicat.
Dacă Ucraina lovește acele echipamente, tensiunea se poate extinde.
Dacă nu le lovește, Rusia poate continua să folosească zona belarusă ca pe un culoar tehnic al războiului.
Belarusul nu mai poate juca la infinit rolul vecinului care ține ușa deschisă pentru agresor, dar pretinde că nu știe cine intră prin ea.
Ucraina nu mai cere, nu mai roagă și nu mai mimează politețuri diplomatice:
faptul că a ajuns să lanseze ultimatumuri arată că, dincolo de vorbe, Kievul are acoperire militară, informațională și politică pentru a face exact ceea ce amenință că va face.
sursa: puterea