Românii care au ales să devină prosumatori nu mai sunt doar consumatori care și-au montat panouri fotovoltaice pe casă, ci actori tot mai sofisticați într-o piață energetică pe care, susține Dan Pârșan, au început să o înțeleagă uneori mai bine decât autoritățile și chiar decât o parte dintre jucătorii tradiționali.
De la schimbarea strategică a furnizorilor, în funcție de sezon, până la investiții în stocare și autoconsum, fenomenul prosumatorilor capătă o logică economică tot mai clară: reducerea dependenței de un sistem pe care președintele Asociației Prosumatorilor și a Comunităților de Energie îl descrie, pentru DIALOGURILE PUTERII, ca fiind rigid, ineficient și, în multe puncte, profund nedrept.
În interviul acordat, Dan Pârșan vorbește nu doar despre avantajele prosumatorismului, ci și despre costurile ascunse din facturile românilor, despre relația tensionată cu ANRE și despre ceea ce el numește blocajele sistemice care frânează investițiile și competitivitatea economiei românești. În viziunea sa, prosumatorii nu mai caută doar facturi mai mici, ci încearcă să-și construiască, pas cu pas, o formă de independență energetică.
Prosumatorii au început să joace piața în funcție de sezon
Potrivit lui Dan Pârșan, prosumatorii activi și bine informați au ajuns deja la un comportament economic adaptat pieței, schimbând furnizorii în funcție de avantajul comercial oferit în fiecare perioadă a anului. Iarna, când interesul principal este consumul la un preț cât mai mic, aleg furnizori avantajoși pentru achiziția energiei, iar vara, când apare excedentul de producție, se mută către companii care plătesc mai bine energia injectată în rețea.
„Prosumatorii educați au înțeles că trebuie să schimbe furnizorul cel puțin de două ori pe an, și anume iarna la un furnizor ieftin, cum ar fi Hidroelectrica, și vara la oricare furnizor care plătește bine excedentul de energie, pentru că și aici e o concurență între ei și piața va regla asta”, afirmă Dan Pârșan.
În opinia sa, această mobilitate arată două lucruri: pe de o parte, maturizarea prosumatorilor, iar pe de altă parte apariția unei breșe legale pe care asociația a identificat-o pentru a accelera încasarea banilor de la furnizori, într-un context în care mulți prosumatori au așteptat ani întregi decontările pentru energia livrată în sistem.
„Iată că Asociația Prosumatorilor a găsit această breșă legală de a încasa banii de la furnizori înaintea celor doi ani, trei ani, patru ani, cât a fost în trecut”, susține acesta.
Energia produsă local, taxată ca și cum ar circula prin tot sistemul
Una dintre cele mai dure critici formulate de președintele Asociației Prosumatorilor vizează costurile de transport pe care consumatorii le plătesc chiar și atunci când energia este produsă și consumată local, fără să tranziteze efectiv rețeaua de transport a Transelectrica.
Pârșan insistă că energia injectată de prosumatori ajunge, în majoritatea cazurilor, în rețelele de joasă și medie tensiune și este consumată în proximitate, nu transportată pe distanțe mari prin Sistemul Energetic Național. Cu toate acestea, spune el, în facturi continuă să fie incluse tarife aferente transportului.
„În ultimii doi ani de zile, noi am injectat în rețelele de joasă și medie tensiune, în special la distribuitori, nu la Transelectrica. Noi, prosumatorii, în principiu nu avem treabă cu Transelectrica. Energia noastră din Craiova, în excedent, nu ajunge la Baia Mare. Ea se consumă local, în vecinătate. Și totuși, Transelectrica a încasat 46 de milioane de euro pe un serviciu pe care nu l-a prestat”, afirmă Dan Pârșan.
Explicația sa este că sistemul actual socializează costurile, fără să distingă între energia care circulă prin infrastructura națională de transport și cea care este produsă și consumată în aceeași zonă de rețea.
„În facturile românilor există tarif de transport și tarif de distribuție. Dar dacă dumneavoastră ați consuma energia de la un prosumator din vecinătate, în loc să o luați de la Porțile de Fier, atunci de ce mai plătiți transport? Asta este întrebarea pe care o punem și noi”, spune el.
Răspunsul autorităților: „Sistemul energetic nu e taxi”
Pârșan spune că atât Transelectrica, cât și ANRE au răspuns formal la aceste critici, însă justificările nu i se par convingătoare. El susține că operatorul de transport s-a apărat invocând reglementările ANRE, iar autoritatea de reglementare a transmis, în esență, că sistemul energetic trebuie plătit ca un întreg, nu în funcție de distanța efectivă parcursă de energie.
„Transelectrica ne-a răspuns oficial că facturează conform directivelor și ordinelor ANRE. Iar ANRE ne-a spus ceva de genul: sistemul energetic național nu e ca și cum ar fi un taxi, să plătești doar cursa parcursă. Din punctul meu de vedere, asta este o eroare de reglementare sau un abuz”, afirmă liderul asociației.
În lectura sa, problema este una structurală: ANRE ar avea tendința de a proteja companiile de stat și marii jucători tradiționali din sistem, în detrimentul noilor participanți din piață.
„Transelectrica este o companie de stat. ANRE-ul are anumite preferințe în a proteja companiile de stat, producătorii, distribuitorii, furnizorii, care, de fapt, îi alimentează bugetul de venituri și cheltuieli”, spune Dan Pârșan.
Asociația Prosumatorilor anunță proces împotriva ANRE
Una dintre cele mai puternice acuzații din interviu privește lipsa de transparență a ANRE în legătură cu anumite sume prevăzute în bugetul instituției. Dan Pârșan susține că Asociația Prosumatorilor a solicitat în baza Legii 544 informații privind sumele alocate pentru sporurile conducerii, dar nu a primit răspunsurile cerute în mod clar și complet.
„Cred că vă anunț în premieră că foarte curând o să-i acționăm în instanță pe cei de la ANRE, deoarece pe Legea 544 privind accesul la informații publice am formulat două cereri prin care am vrut să ni se spună foarte clar cine a beneficiat în 2025 de acele sume și cine vor fi beneficiarii în 2026”, afirmă el.
Potrivit lui Pârșan, în bugetul aprobat de ANRE ar figura o sumă de 2,4 milioane de lei pentru conducere, pe lângă alte venituri salariale, iar asociația vrea să afle exact cum sunt distribuiți acești bani.
„Ne-am uitat în buget și apare o sumă de 2.400.000 lei la dispoziția ANRE-ului, privind sporuri salariale pentru conducere. Ne-am uitat și în 2025, unde au avut peste 3 milioane. Am cerut, în cuvinte simple, să ni se spună cine a beneficiat în 2025 și cine va beneficia în 2026. Dacă acei bani merg la președinte și cei doi vicepreședinți, atunci vorbim de sume foarte mari”, spune el.
În opinia sa, problema nu este doar una de imagine, ci una care ține direct de factura finală plătită de consumatori.
„Toate aceste costuri ajung, într-un fel sau altul, în facturile românilor”
Dan Pârșan afirmă că finanțarea ANRE vine, în esență, din taxele și tarifele plătite de companiile pe care instituția le reglementează. Iar acele costuri sunt, în final, transferate în lanț până la consumatorul final.
„Banii aceștia nu apar într-un punct distinct din factură, pentru că sunt costuri socializate. Furnizorii, distribuitorii și producătorii plătesc către ANRE diverse taxe, contribuții și costuri de reacreditare. ANRE își constituie bugetul de venituri și cheltuieli aproape exclusiv de la cei pe care trebuie să îi reglementeze, să îi controleze și, la nevoie, să îi sancționeze”, spune el.
Pârșan consideră că aici apare un paradox instituțional major.
„ANRE trăiește majoritar de pe urma celor pe care trebuie să-i reglementeze și să-i amendeze. Aici este paradoxul. De aceea, noi spunem că atunci când vrei să faci lucrurile corect trebuie să pornești de la zero și pe altă bază”, afirmă acesta.
Critica de fond: ANRE trebuie regândită din temelii
Întrebat care ar fi soluția, Dan Pârșan evită formulele cosmetice precum „reorganizare” sau „restructurare” și spune că problema este mai profundă. În opinia sa, instituția ar trebui reconstruită din temelii, pe alte principii, pentru că actualul cadru produce distorsiuni majore.
„Când spui restructurare, spui demolare și alt ANRE. Nu vorbim despre oamenii de acolo la grămadă, pentru că unii sunt foarte buni și am avut ocazia să îi cunosc. Dar, dacă vrei să faci un lucru să stea în picioare, trebuie să-l pornești de la zero și pe altă bază”, spune Pârșan.
El dă ca exemplu scandalul ATR-urilor, unde acuză reglementări defectuoase care au permis blocarea unor capacități importante de racordare.
ATR-urile și „locurile de parcare” blocate de firme obscure
Pentru a explica problema avizelor tehnice de racordare, Pârșan folosește o comparație simplă: locurile de parcare. În viziunea sa, sistemul a permis ca anumite puncte de racordare valoroase să fie rezervate de entități care nu au dezvoltat efectiv proiecte, blocând astfel investiții reale.
„Aceste ATR-uri sunt date în urma unei reglementări defectuoase a ANRE-ului. E ca și cum ai avea mai multe locuri de parcare goale și le-ai da unora care le blochează, fără să parcheze efectiv nimic acolo. Dacă locul acela rămâne ocupat doar pe hârtie și nu se investește, atunci nu se produce energie. Nu vin nici eoliene, nici fotovoltaice, nici centrale pe gaz, pentru că nu mai ai conexiune”, explică el.
Mai mult, liderul asociației susține că aceste puncte de interes au ajuns să fie „căpușate” de firme care au avut acces privilegiat la informații.
„Punctele acestea de interes au fost căpușate de firme obscure, ale lui X și Y, care au avut informații din interior. Nu pot eu, Dan Pârșan, să mă duc pur și simplu și să spun că am teren într-o localitate și că vreau să investesc acolo sute de megawați într-un parc. Dacă n-am infrastructura și punctul de conexiune disponibil, proiectul nu există”, afirmă el.
Cazul Dacia: energia scumpă poate alunga investițiile
Pentru a ilustra efectele concrete ale blocajelor din sistem, Pârșan invocă un exemplu discutat, spune el, chiar în Senatul României: situația Dacia Mioveni. Potrivit relatării sale, compania ar fi vrut să dezvolte o soluție proprie de producție de energie, dar costurile de interconectare cerute au fost atât de mari încât au făcut proiectul neeconomic.
„Reprezentanții Dacia au ridicat problema politic și au spus că va veni vremea când vom pierde afaceri din România din cauza energiei. Renault le atrăsese atenția. Soluția lor era să facă, pe un teren adiacent Mioveniului, propria energie, din soare. Dar li s-a cerut pentru interconectare o sumă mai mare decât costa parcul în sine, cu tot cu echipamente la cheie”, susține Dan Pârșan.
Mesajul său este limpede: dacă energia devine prea scumpă și infrastructura prea rigidă, România riscă să piardă investiții industriale importante.
„Asta s-a întâmplat. Am pierdut o mașină electrică de brand românesc, care se va fabrica în Slovacia. Și nu cred că lucrurile se opresc aici”, afirmă el.
Povestea personală a lui Dan Pârșan: de la emigrant economic în Canada la promotor al independenței energetice
Interviul capătă și o dimensiune personală, în momentul în care Dan Pârșan vorbește despre plecarea sa în Canada, unde a lucrat ani de zile și a ajuns într-o poziție de management într-una dintre cele mai mari firme de reclame luminoase de pe coasta de vest a Americii de Nord.
„Am plecat ca emigrant economic. Pe de o parte pentru bani, pe de altă parte pentru că eram convins că meseria pe care o știu îmi permite mai mult. A fost și puțină aventură. Pot spune că primii fluturi în stomac nu i-am avut când am depus cererea, nici când a decolat avionul, ci pe la mijlocul Atlanticului, când m-am întrebat: unde mergem noi?”, povestește el.
Experiența nord-americană i-a oferit, spune, lecții importante despre management, disciplină și pragmatism.
„Am avut mulți canadieni în subordine. Am învățat la nivel de top management cum se produc, cum se vând și cum se comercializează reclame luminoase profesionale. Ce mi-a plăcut acolo a fost pragmatismul. Când oamenii se apucă de un lucru, îl fac. Și dacă și-au dat seama că ești om serios, restul contează mai puțin”, afirmă Pârșan.
De la mașina electrică la casa aproape independentă energetic
Întors în România, Dan Pârșan a aplicat în propria viață filosofia independenței energetice. Spune că în 2018 a trecut la o mașină electrică, iar sistemul fotovoltaic instalat atunci a fost, în primul rând, o formă de a-și muta „benzinăria în curte”.
„Am trecut în 2018 de la o mașină cu carburant fosil la una electrică. A fost un experiment în firma mea. Am făcut primul sistem fotovoltaic și motivul a fost foarte simplu: voiam să am stația de benzină la mine în curte, să produc exact energia pentru transport”, spune el.
Ulterior, a mers mai departe și și-a construit o locuință aproape independentă energetic, integral electrică, fără gaze, bazată pe izolație bună, pompă de căldură, panouri și baterii de stocare.
„Acum trei ani am edificat o casă aproape independentă energetic, foarte bine izolată, foarte bine gândită, fără gaze, fără absolut nimic, totul electric. Pot să spun public că iarna 2025-2026, pe mine, Dan Pârșan, acasă, cu apă caldă menajeră, încălzire, pompă de căldură și două mașini electrice încărcate, m-a costat 1.600 de lei toată iarna”, afirmă el.
Costul mare e la intrare, nu în exploatare
Pârșan admite că bariera principală rămâne investiția inițială. Independența energetică nu este ieftină la început, dar devine foarte eficientă în exploatare, mai ales dacă sistemul este corect dimensionat și însoțit de stocare.
„Ideea este că te costă mult ca să ajungi aici. Am o capacitate de stocare destul de mare, deci am baterii. Dar după aceea lucrurile se schimbă radical. Recuperările sunt destul de rapide, în funcție de mărimea sistemului și de complexitatea lui. Vorbim de patru, cinci, șase ani, poate chiar șapte sau zece în cele mai nefericite cazuri. Este o investiție pe termen lung și una foarte bună”, spune el.
Tot el insistă că dezbaterea privind durata de viață a panourilor este adesea tratată superficial.
„Un producător reputabil garantează că la 25 de ani de funcționare panoul va produce 80% din energia pe care o producea în prima zi. Asta înseamnă că vorbim de sisteme pe termen lung. Nimeni nu va da panourile jos dacă ele funcționează”, afirmă liderul prosumatorilor.
„Prosumatorismul este singura cale de a diminua facturile”
Una dintre formulele cele mai puternice folosite de Dan Pârșan în interviu rezumă întreaga sa filozofie despre viitorul energiei la scară mică.
„Prosumatorismul este singura cale de a reduce facturile la energie. Mai mult, este singura cale de a diminua consumatorismul”, spune el, într-o formulare pe care o revendică drept proprie.
În spatele acestei expresii stă, de fapt, o idee mai largă: trecerea de la un consumator pasiv, captiv între furnizori și tarife, la un consumator activ, capabil să producă, să stocheze, să optimizeze și să decidă.
Dependența de China și miturile despre tehnologia solară
Întrebat despre producția de panouri și invertoare, Dan Pârșan respinge ideea că Europa sau România ar fi structural incapabile să fabrice astfel de echipamente. În opinia sa, dominația Chinei ține în primul rând de cost și de avantajul industrial acumulat în timp, nu de o imposibilitate tehnologică a altor state.
„Chinezii au găsit o nișă cu mulți ani în urmă. Mulți producători occidentali produc acolo. Canadian Solar, de exemplu, produce de foarte mulți ani în China. Nu vorbim despre o tehnologie imposibilă. Dacă de mâine n-am mai avea importuri din China, la Baia Mare sau pe litoral s-ar putea produce panouri fotovoltaice, iar invertoare s-ar putea face la București, la Băneasa, unde vreți dumneavoastră”, spune el.
Pârșan respinge și tezele alarmiste legate de riscurile sistemice sau „poveștile cu zâne” despre aceste echipamente.
„China exportă în toată lumea un produs bun, care își respectă promisiunea de fiabilitate și garanție. Nu vorbim aici de a trimite sonde pe Lună, ci de o tehnologie relativ simplă, pe care o poți produce dacă ai voință economică și industrială”, afirmă el.
Reciclarea panourilor și bateriilor începe să devină o industrie și în România
Pe final, președintele Asociației Prosumatorilor susține că și tema reciclării începe să intre în faza matură, inclusiv la nivel local. El spune că a primit deja oferte de colaborare din partea unor companii care operează în România și care se ocupă de reciclarea panourilor fotovoltaice.
„Au apărut și în România fabrici de reciclare a panourilor. Din punctul meu de vedere, au apărut prea devreme, pentru că nimeni nu va da panourile jos dacă ele funcționează. Dar în zece ani vor fi foarte cunoscute. La fel și bateriile electrice, care se reciclează într-un procent foarte mare”, spune Pârșan.
Mesajul său este că tehnologia evoluează suficient de repede încât multe dintre temerile actuale să devină, în câțiva ani, depășite.
„Tehnologia avansează exact ca în medicină. Ce este greu rezolvabil astăzi, peste doi ani poate fi ușor rezolvabil. Eu pot spune chiar că trăiesc datorită tehnologiei de reparație cardiacă. De aceea am încredere că și în zona energiei multe probleme vor fi depășite mai repede decât credem”, afirmă el.
Miza din spatele discursului: independență energetică și o piață mai puțin dezechilibrată
Dincolo de tonul polemic al unor acuzații, discursul lui Dan Pârșan are o linie clară: România are nevoie de un sistem energetic mai flexibil, mai transparent și mai puțin orientat spre protejarea actorilor tradiționali. În viziunea sa, prosumatorii nu sunt o anomalie de reglementat defensiv, ci o resursă economică și socială care poate reduce presiunea pe sistem, poate diminua facturile și poate încuraja o cultură a autonomiei energetice.
Pentru tot mai mulți români, panourile fotovoltaice, bateriile și schimbarea inteligentă a furnizorilor nu mai reprezintă un moft tehnologic, ci o formă de adaptare la un sistem perceput ca scump, opac și inegal. Iar dacă direcția actuală se menține, prosumatorii nu vor mai fi doar o categorie în creștere, ci unul dintre cele mai relevante nuclee de presiune pentru reformarea pieței de energie din România.
Românii care au ales să devină prosumatori nu mai sunt doar consumatori care și-au montat panouri fotovoltaice pe casă, ci actori tot mai sofisticați într-o piață energetică pe care, susține Dan Pârșan, au început să o înțeleagă uneori mai bine decât autoritățile și chiar decât o parte dintre jucătorii tradiționali.
De la schimbarea strategică a furnizorilor, în funcție de sezon, până la investiții în stocare și autoconsum, fenomenul prosumatorilor capătă o logică economică tot mai clară: reducerea dependenței de un sistem pe care președintele Asociației Prosumatorilor și a Comunităților de Energie îl descrie, pentru DIALOGURILE PUTERII, ca fiind rigid, ineficient și, în multe puncte, profund nedrept.
În interviul acordat, Dan Pârșan vorbește nu doar despre avantajele prosumatorismului, ci și despre costurile ascunse din facturile românilor, despre relația tensionată cu ANRE și despre ceea ce el numește blocajele sistemice care frânează investițiile și competitivitatea economiei românești. În viziunea sa, prosumatorii nu mai caută doar facturi mai mici, ci încearcă să-și construiască, pas cu pas, o formă de independență energetică.
Prosumatorii au început să joace piața în funcție de sezon
Potrivit lui Dan Pârșan, prosumatorii activi și bine informați au ajuns deja la un comportament economic adaptat pieței, schimbând furnizorii în funcție de avantajul comercial oferit în fiecare perioadă a anului. Iarna, când interesul principal este consumul la un preț cât mai mic, aleg furnizori avantajoși pentru achiziția energiei, iar vara, când apare excedentul de producție, se mută către companii care plătesc mai bine energia injectată în rețea.
„Prosumatorii educați au înțeles că trebuie să schimbe furnizorul cel puțin de două ori pe an, și anume iarna la un furnizor ieftin, cum ar fi Hidroelectrica, și vara la oricare furnizor care plătește bine excedentul de energie, pentru că și aici e o concurență între ei și piața va regla asta”, afirmă Dan Pârșan.
În opinia sa, această mobilitate arată două lucruri: pe de o parte, maturizarea prosumatorilor, iar pe de altă parte apariția unei breșe legale pe care asociația a identificat-o pentru a accelera încasarea banilor de la furnizori, într-un context în care mulți prosumatori au așteptat ani întregi decontările pentru energia livrată în sistem.
„Iată că Asociația Prosumatorilor a găsit această breșă legală de a încasa banii de la furnizori înaintea celor doi ani, trei ani, patru ani, cât a fost în trecut”, susține acesta.
Energia produsă local, taxată ca și cum ar circula prin tot sistemul
Una dintre cele mai dure critici formulate de președintele Asociației Prosumatorilor vizează costurile de transport pe care consumatorii le plătesc chiar și atunci când energia este produsă și consumată local, fără să tranziteze efectiv rețeaua de transport a Transelectrica.
Pârșan insistă că energia injectată de prosumatori ajunge, în majoritatea cazurilor, în rețelele de joasă și medie tensiune și este consumată în proximitate, nu transportată pe distanțe mari prin Sistemul Energetic Național. Cu toate acestea, spune el, în facturi continuă să fie incluse tarife aferente transportului.
„În ultimii doi ani de zile, noi am injectat în rețelele de joasă și medie tensiune, în special la distribuitori, nu la Transelectrica. Noi, prosumatorii, în principiu nu avem treabă cu Transelectrica. Energia noastră din Craiova, în excedent, nu ajunge la Baia Mare. Ea se consumă local, în vecinătate. Și totuși, Transelectrica a încasat 46 de milioane de euro pe un serviciu pe care nu l-a prestat”, afirmă Dan Pârșan.
Explicația sa este că sistemul actual socializează costurile, fără să distingă între energia care circulă prin infrastructura națională de transport și cea care este produsă și consumată în aceeași zonă de rețea.
„În facturile românilor există tarif de transport și tarif de distribuție. Dar dacă dumneavoastră ați consuma energia de la un prosumator din vecinătate, în loc să o luați de la Porțile de Fier, atunci de ce mai plătiți transport? Asta este întrebarea pe care o punem și noi”, spune el.
Răspunsul autorităților: „Sistemul energetic nu e taxi”
Pârșan spune că atât Transelectrica, cât și ANRE au răspuns formal la aceste critici, însă justificările nu i se par convingătoare. El susține că operatorul de transport s-a apărat invocând reglementările ANRE, iar autoritatea de reglementare a transmis, în esență, că sistemul energetic trebuie plătit ca un întreg, nu în funcție de distanța efectivă parcursă de energie.
„Transelectrica ne-a răspuns oficial că facturează conform directivelor și ordinelor ANRE. Iar ANRE ne-a spus ceva de genul: sistemul energetic național nu e ca și cum ar fi un taxi, să plătești doar cursa parcursă. Din punctul meu de vedere, asta este o eroare de reglementare sau un abuz”, afirmă liderul asociației.
În lectura sa, problema este una structurală: ANRE ar avea tendința de a proteja companiile de stat și marii jucători tradiționali din sistem, în detrimentul noilor participanți din piață.
„Transelectrica este o companie de stat. ANRE-ul are anumite preferințe în a proteja companiile de stat, producătorii, distribuitorii, furnizorii, care, de fapt, îi alimentează bugetul de venituri și cheltuieli”, spune Dan Pârșan.
Asociația Prosumatorilor anunță proces împotriva ANRE
Una dintre cele mai puternice acuzații din interviu privește lipsa de transparență a ANRE în legătură cu anumite sume prevăzute în bugetul instituției. Dan Pârșan susține că Asociația Prosumatorilor a solicitat în baza Legii 544 informații privind sumele alocate pentru sporurile conducerii, dar nu a primit răspunsurile cerute în mod clar și complet.
„Cred că vă anunț în premieră că foarte curând o să-i acționăm în instanță pe cei de la ANRE, deoarece pe Legea 544 privind accesul la informații publice am formulat două cereri prin care am vrut să ni se spună foarte clar cine a beneficiat în 2025 de acele sume și cine vor fi beneficiarii în 2026”, afirmă el.
Potrivit lui Pârșan, în bugetul aprobat de ANRE ar figura o sumă de 2,4 milioane de lei pentru conducere, pe lângă alte venituri salariale, iar asociația vrea să afle exact cum sunt distribuiți acești bani.
„Ne-am uitat în buget și apare o sumă de 2.400.000 lei la dispoziția ANRE-ului, privind sporuri salariale pentru conducere. Ne-am uitat și în 2025, unde au avut peste 3 milioane. Am cerut, în cuvinte simple, să ni se spună cine a beneficiat în 2025 și cine va beneficia în 2026. Dacă acei bani merg la președinte și cei doi vicepreședinți, atunci vorbim de sume foarte mari”, spune el.
În opinia sa, problema nu este doar una de imagine, ci una care ține direct de factura finală plătită de consumatori.
„Toate aceste costuri ajung, într-un fel sau altul, în facturile românilor”
Dan Pârșan afirmă că finanțarea ANRE vine, în esență, din taxele și tarifele plătite de companiile pe care instituția le reglementează. Iar acele costuri sunt, în final, transferate în lanț până la consumatorul final.
„Banii aceștia nu apar într-un punct distinct din factură, pentru că sunt costuri socializate. Furnizorii, distribuitorii și producătorii plătesc către ANRE diverse taxe, contribuții și costuri de reacreditare. ANRE își constituie bugetul de venituri și cheltuieli aproape exclusiv de la cei pe care trebuie să îi reglementeze, să îi controleze și, la nevoie, să îi sancționeze”, spune el.
Pârșan consideră că aici apare un paradox instituțional major.
„ANRE trăiește majoritar de pe urma celor pe care trebuie să-i reglementeze și să-i amendeze. Aici este paradoxul. De aceea, noi spunem că atunci când vrei să faci lucrurile corect trebuie să pornești de la zero și pe altă bază”, afirmă acesta.
Critica de fond: ANRE trebuie regândită din temelii
Întrebat care ar fi soluția, Dan Pârșan evită formulele cosmetice precum „reorganizare” sau „restructurare” și spune că problema este mai profundă. În opinia sa, instituția ar trebui reconstruită din temelii, pe alte principii, pentru că actualul cadru produce distorsiuni majore.
„Când spui restructurare, spui demolare și alt ANRE. Nu vorbim despre oamenii de acolo la grămadă, pentru că unii sunt foarte buni și am avut ocazia să îi cunosc. Dar, dacă vrei să faci un lucru să stea în picioare, trebuie să-l pornești de la zero și pe altă bază”, spune Pârșan.
El dă ca exemplu scandalul ATR-urilor, unde acuză reglementări defectuoase care au permis blocarea unor capacități importante de racordare.
ATR-urile și „locurile de parcare” blocate de firme obscure
Pentru a explica problema avizelor tehnice de racordare, Pârșan folosește o comparație simplă: locurile de parcare. În viziunea sa, sistemul a permis ca anumite puncte de racordare valoroase să fie rezervate de entități care nu au dezvoltat efectiv proiecte, blocând astfel investiții reale.
„Aceste ATR-uri sunt date în urma unei reglementări defectuoase a ANRE-ului. E ca și cum ai avea mai multe locuri de parcare goale și le-ai da unora care le blochează, fără să parcheze efectiv nimic acolo. Dacă locul acela rămâne ocupat doar pe hârtie și nu se investește, atunci nu se produce energie. Nu vin nici eoliene, nici fotovoltaice, nici centrale pe gaz, pentru că nu mai ai conexiune”, explică el.
Mai mult, liderul asociației susține că aceste puncte de interes au ajuns să fie „căpușate” de firme care au avut acces privilegiat la informații.
„Punctele acestea de interes au fost căpușate de firme obscure, ale lui X și Y, care au avut informații din interior. Nu pot eu, Dan Pârșan, să mă duc pur și simplu și să spun că am teren într-o localitate și că vreau să investesc acolo sute de megawați într-un parc. Dacă n-am infrastructura și punctul de conexiune disponibil, proiectul nu există”, afirmă el.
Cazul Dacia: energia scumpă poate alunga investițiile
Pentru a ilustra efectele concrete ale blocajelor din sistem, Pârșan invocă un exemplu discutat, spune el, chiar în Senatul României: situația Dacia Mioveni. Potrivit relatării sale, compania ar fi vrut să dezvolte o soluție proprie de producție de energie, dar costurile de interconectare cerute au fost atât de mari încât au făcut proiectul neeconomic.
„Reprezentanții Dacia au ridicat problema politic și au spus că va veni vremea când vom pierde afaceri din România din cauza energiei. Renault le atrăsese atenția. Soluția lor era să facă, pe un teren adiacent Mioveniului, propria energie, din soare. Dar li s-a cerut pentru interconectare o sumă mai mare decât costa parcul în sine, cu tot cu echipamente la cheie”, susține Dan Pârșan.
Mesajul său este limpede: dacă energia devine prea scumpă și infrastructura prea rigidă, România riscă să piardă investiții industriale importante.
„Asta s-a întâmplat. Am pierdut o mașină electrică de brand românesc, care se va fabrica în Slovacia. Și nu cred că lucrurile se opresc aici”, afirmă el.
Povestea personală a lui Dan Pârșan: de la emigrant economic în Canada la promotor al independenței energetice
Interviul capătă și o dimensiune personală, în momentul în care Dan Pârșan vorbește despre plecarea sa în Canada, unde a lucrat ani de zile și a ajuns într-o poziție de management într-una dintre cele mai mari firme de reclame luminoase de pe coasta de vest a Americii de Nord.
„Am plecat ca emigrant economic. Pe de o parte pentru bani, pe de altă parte pentru că eram convins că meseria pe care o știu îmi permite mai mult. A fost și puțină aventură. Pot spune că primii fluturi în stomac nu i-am avut când am depus cererea, nici când a decolat avionul, ci pe la mijlocul Atlanticului, când m-am întrebat: unde mergem noi?”, povestește el.
Experiența nord-americană i-a oferit, spune, lecții importante despre management, disciplină și pragmatism.
„Am avut mulți canadieni în subordine. Am învățat la nivel de top management cum se produc, cum se vând și cum se comercializează reclame luminoase profesionale. Ce mi-a plăcut acolo a fost pragmatismul. Când oamenii se apucă de un lucru, îl fac. Și dacă și-au dat seama că ești om serios, restul contează mai puțin”, afirmă Pârșan.
De la mașina electrică la casa aproape independentă energetic
Întors în România, Dan Pârșan a aplicat în propria viață filosofia independenței energetice. Spune că în 2018 a trecut la o mașină electrică, iar sistemul fotovoltaic instalat atunci a fost, în primul rând, o formă de a-și muta „benzinăria în curte”.
„Am trecut în 2018 de la o mașină cu carburant fosil la una electrică. A fost un experiment în firma mea. Am făcut primul sistem fotovoltaic și motivul a fost foarte simplu: voiam să am stația de benzină la mine în curte, să produc exact energia pentru transport”, spune el.
Ulterior, a mers mai departe și și-a construit o locuință aproape independentă energetic, integral electrică, fără gaze, bazată pe izolație bună, pompă de căldură, panouri și baterii de stocare.
„Acum trei ani am edificat o casă aproape independentă energetic, foarte bine izolată, foarte bine gândită, fără gaze, fără absolut nimic, totul electric. Pot să spun public că iarna 2025-2026, pe mine, Dan Pârșan, acasă, cu apă caldă menajeră, încălzire, pompă de căldură și două mașini electrice încărcate, m-a costat 1.600 de lei toată iarna”, afirmă el.
Costul mare e la intrare, nu în exploatare
Pârșan admite că bariera principală rămâne investiția inițială. Independența energetică nu este ieftină la început, dar devine foarte eficientă în exploatare, mai ales dacă sistemul este corect dimensionat și însoțit de stocare.
„Ideea este că te costă mult ca să ajungi aici. Am o capacitate de stocare destul de mare, deci am baterii. Dar după aceea lucrurile se schimbă radical. Recuperările sunt destul de rapide, în funcție de mărimea sistemului și de complexitatea lui. Vorbim de patru, cinci, șase ani, poate chiar șapte sau zece în cele mai nefericite cazuri. Este o investiție pe termen lung și una foarte bună”, spune el.
Tot el insistă că dezbaterea privind durata de viață a panourilor este adesea tratată superficial.
„Un producător reputabil garantează că la 25 de ani de funcționare panoul va produce 80% din energia pe care o producea în prima zi. Asta înseamnă că vorbim de sisteme pe termen lung. Nimeni nu va da panourile jos dacă ele funcționează”, afirmă liderul prosumatorilor.
„Prosumatorismul este singura cale de a diminua facturile”
Una dintre formulele cele mai puternice folosite de Dan Pârșan în interviu rezumă întreaga sa filozofie despre viitorul energiei la scară mică.
„Prosumatorismul este singura cale de a reduce facturile la energie. Mai mult, este singura cale de a diminua consumatorismul”, spune el, într-o formulare pe care o revendică drept proprie.
În spatele acestei expresii stă, de fapt, o idee mai largă: trecerea de la un consumator pasiv, captiv între furnizori și tarife, la un consumator activ, capabil să producă, să stocheze, să optimizeze și să decidă.
Dependența de China și miturile despre tehnologia solară
Întrebat despre producția de panouri și invertoare, Dan Pârșan respinge ideea că Europa sau România ar fi structural incapabile să fabrice astfel de echipamente. În opinia sa, dominația Chinei ține în primul rând de cost și de avantajul industrial acumulat în timp, nu de o imposibilitate tehnologică a altor state.
„Chinezii au găsit o nișă cu mulți ani în urmă. Mulți producători occidentali produc acolo. Canadian Solar, de exemplu, produce de foarte mulți ani în China. Nu vorbim despre o tehnologie imposibilă. Dacă de mâine n-am mai avea importuri din China, la Baia Mare sau pe litoral s-ar putea produce panouri fotovoltaice, iar invertoare s-ar putea face la București, la Băneasa, unde vreți dumneavoastră”, spune el.
Pârșan respinge și tezele alarmiste legate de riscurile sistemice sau „poveștile cu zâne” despre aceste echipamente.
„China exportă în toată lumea un produs bun, care își respectă promisiunea de fiabilitate și garanție. Nu vorbim aici de a trimite sonde pe Lună, ci de o tehnologie relativ simplă, pe care o poți produce dacă ai voință economică și industrială”, afirmă el.
Reciclarea panourilor și bateriilor începe să devină o industrie și în România
Pe final, președintele Asociației Prosumatorilor susține că și tema reciclării începe să intre în faza matură, inclusiv la nivel local. El spune că a primit deja oferte de colaborare din partea unor companii care operează în România și care se ocupă de reciclarea panourilor fotovoltaice.
„Au apărut și în România fabrici de reciclare a panourilor. Din punctul meu de vedere, au apărut prea devreme, pentru că nimeni nu va da panourile jos dacă ele funcționează. Dar în zece ani vor fi foarte cunoscute. La fel și bateriile electrice, care se reciclează într-un procent foarte mare”, spune Pârșan.
Mesajul său este că tehnologia evoluează suficient de repede încât multe dintre temerile actuale să devină, în câțiva ani, depășite.
„Tehnologia avansează exact ca în medicină. Ce este greu rezolvabil astăzi, peste doi ani poate fi ușor rezolvabil. Eu pot spune chiar că trăiesc datorită tehnologiei de reparație cardiacă. De aceea am încredere că și în zona energiei multe probleme vor fi depășite mai repede decât credem”, afirmă el.
Miza din spatele discursului: independență energetică și o piață mai puțin dezechilibrată
Dincolo de tonul polemic al unor acuzații, discursul lui Dan Pârșan are o linie clară: România are nevoie de un sistem energetic mai flexibil, mai transparent și mai puțin orientat spre protejarea actorilor tradiționali. În viziunea sa, prosumatorii nu sunt o anomalie de reglementat defensiv, ci o resursă economică și socială care poate reduce presiunea pe sistem, poate diminua facturile și poate încuraja o cultură a autonomiei energetice.
Pentru tot mai mulți români, panourile fotovoltaice, bateriile și schimbarea inteligentă a furnizorilor nu mai reprezintă un moft tehnologic, ci o formă de adaptare la un sistem perceput ca scump, opac și inegal. Iar dacă direcția actuală se menține, prosumatorii nu vor mai fi doar o categorie în creștere, ci unul dintre cele mai relevante nuclee de presiune pentru reformarea pieței de energie din România.
sursa: puterea