Energia are de multă vreme nevoie de un ministru energic. În sfârșit l-a căpătat!

Ministerul Energiei a fost prea des locul în care s-au adunat vorbe mari, promisiuni lucioase și foarte puține gesturi care să taie în carne vie. România are nevoie de ordine în energie, nu de poezie administrativă.

Aici se decid prețuri, investiții, rețele, contracte, companii de stat și sume uriașe.

Adică exact mediul perfect pentru tot felul de pișicherlicuri, tertipuri și combinații acoperite în limbaj tehnic.

Bolojan intră într-un sector unde s-a huzurit frumușel

Prin preluarea interimatului la Ministerul Energiei, Ilie Bolojan a anunțat că vrea accelerare, deparazitarea rețelelor și o energie mai ieftină în România. Foarte bine.

Bolojan deparazitează rețelele din energie

Fiindcă exact asta lipsea:

un om care să intre acolo nu ca turist instituțional, ci ca administrator dispus să răstoarne mesele unde s-a înfulecat până la greață.

Pișicherlicurile din energie nu sunt de ieri, de azi

În jurul energiei s-a format de ani buni o lume foarte „isteață”.

Băieți deștepți, fete deștepte, administratori deștepți, consultanți deștepți, intermediari deștepți.

Toți sunt foarte deștepți, numai sistemul e prost.

De aici vine și iritarea publică: în timp ce cetățeanul plătește facturi și așteaptă stabilitate, în culise apar mereu rețele de influență, contracte umflate, mandate călduțe și performanțe desenate din pix.

Adevărata problemă: energia a fost mulsă, nu condusă

Sectorul nu a fost doar administrat slab. A fost și exploatat de tot felul de șmecheri cu aspect respectabil.

În energie, pișicherlicul nu e un moft balcanic, ci o metodă de trai.

Unii blochează, alții întârzie, alții speculează, alții ocupă locul și nu construiesc nimic, dar fiecare se lipește la un avantaj. Iar avantajul privat al acestor „deștepți” se transformă, la final, în cost public.

Companiile de stat, primul cuib de căpușe elegante

Primul lucru care trebuie zguduit este zona companiilor de stat. Acolo s-au adunat ani întregi de confort, protecții și indicatori de performanță care arată minunat doar pe hârtie.

Bolojan a vorbit deja despre auditarea contractelor de mandat și despre revizuirea indicatorilor irelevanți.

Aici trebuie lovit repede și fără milă birocratică. Dacă nu livrezi, pleci. Dacă doar încasezi și mimezi competența, pleci și mai repede.

Când rețeaua devine teren de speculă

Al doilea mare focar de pișicherlic este zona rețelelor și a racordărilor. Acolo s-a putut trăi foarte bine din amânări, blocaje, proiecte fantomă și ocuparea unor poziții avantajoase fără rezultate reale.

Bolojan a folosit expresia „deparazitarea rețelelor”, iar formula e excelentă tocmai fiindcă spune limpede ce s-a întâmplat: sistemul a fost (și este) căpușat.

Proiecte neserioase, locuri ocupate, bani blocați

Una dintre marile mizerii ale domeniului este că proiectele neserioase pot sufoca sistemul și pot ține în loc investițiile adevărate.

Unii intră, rezervă, blochează, speculează și pleacă mai bogați din simpla ocupare a unui culoar.

Nu produc energie, nu construiesc, nu aduc beneficii reale, dar parazitează traseul.

Planurile Guvernului de a întări regulile pentru racordare și de a descuraja asemenea jocuri arată că cineva a înțeles, în sfârșit, unde s-a umflat puroiul.

Factura plătită de cetățean vine și din aceste șmecherii

Publicul vede doar rezultatul: prețuri mari, nervi, incertitudine și senzația că într-o țară cu resurse multe energia e tratată ca un lux administrat prost. Dar între realitatea asta și factura de acasă există o legătură directă.

Pișicherlicurile costă.

Intermedierile costă.

Rețelele parazitate costă.

Conducerile decorative costă.

Când energia este folosită ca teritoriu de mangleală cu ștaif, nota de plată ajunge inevitabil la populație și la economie.

Bolojan va trebui să ne convingă pe un teritoriu foarte toxic

Interimatul lui Bolojan contează și din alt motiv: el intră acolo cu propriul nume politic în joc. Nu se poate ascunde după un purtător de cuvânt și nici după ritualul obișnuit al ministerelor care „monitorizează atent”.

Dacă intră în Energie și nu mișcă nimic, eșecul va fi al lui. Tocmai de aceea există șansa să vedem acolo mai multă forță administrativă decât în multe mandate întregi.

Nu mai e vreme de miniștri contemplativi

Energia nu mai are nevoie de oameni care „iau act”, „susțin procese” și „urmăresc evoluțiile”. Formula asta de lemn a ajutat perfect exact acele cercuri care prosperă din ambiguitate.

Ministerul avea nevoie de cineva care să deranjeze, să verifice, să taie și să întrebe cine profită din dezordinea asta. Fără asemenea întrebări, totul rămâne o mlaștină tehnică plină de costume scumpe.

Așteptarea legitimă: curățenie, nu discurs

Nimeni nu pretinde minuni peste noapte.

Dar există o așteptare perfect legitimă:

Bolojan trebuie să pună capăt rapid dezmățului acoperit în vorbe goale și să oprească această cascadă de pișicherlicuri ale băieților și fetelor deștepte.

Așteptăm politici coerente de achiziționare, export și distribuție a energiei.

Nu mai vrem să ni se vândă cea mai scumpă energie din Europa.

Dacă reușește să facă măcar atât, va fi produs deja mai mult bine decât mulți miniștri care au trecut prin Energie ca prin salonul de protocol.

De pus pe perete

Energia românească nu mai avea nevoie de un povestitor.

Avea nevoie de un om care să intre cu lanterna într-un subsol unde s-a trăit prea bine din încurcături, blocaje și mici-mari șmecherii. În sfârșit, l-a căpătat.

Acum rămâne să vedem dacă Ilie Bolojan va transforma promisiunea deparazitării într-o operațiune reală.

Acolo începe testul. Și tot acolo ar trebui să se termine huzurul celor care au confundat prea multă vreme energia României cu propria lor sursă de căldurică.
sursa: puterea