Sectorul construcțiilor, recunoscut în ultimii ani drept unul dintre motoarele principale ale creșterii economice din România, traversează o perioadă de turbulențe severe. După ce a beneficiat de un pachet de facilități fiscale care a ajutat la stabilizarea forței de muncă și la atragerea investițiilor, domeniul se confruntă acum cu eliminarea treptată a acestor beneficii, pe fondul presiunilor bugetare și al angajamentelor asumate de Guvern prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Această schimbare bruscă a regulilor jocului a stârnit îngrijorări profunde în rândul patronatelor și al sindicatelor, care avertizează asupra unui efect de domino devastator pentru întreaga economie.
În 2018, statul român a introdus o serie de scutiri de taxe (impozit pe venit, contribuții la sănătate și reducerea contribuțiilor la pensii) pentru muncitorii din construcții, cu scopul declarat de a opri exodul meseriașilor către Europa de Vest și de a scoate la lumină munca la negru. Măsura a fost un succes: salariile nete au crescut, sute de mii de contracte au fost legalizate, iar șantierele au putut susține ritmul impus de boom-ul imobiliar și de proiectele de infrastructură. Cu toate acestea, din cauza deficitului bugetar record, Guvernul a decis reintroducerea contribuțiilor la sănătate și eliminarea altor scutiri, reducând astfel veniturile nete ale muncitorilor și crescând costurile pentru companii.
Reprezentanții industriei acuză o lipsă de viziune și de sprijin din partea autorităților. Într-un context marcat deja de inflația materialelor de construcții și de scumpirea creditării, creșterea fiscalității pe forța de muncă pune o presiune insuportabilă pe firmele mici și mijlocii. Antreprenorii avertizează că multe companii riscă insolvența, iar proiectele de infrastructură publică – esențiale pentru absorbția fondurilor europene – ar putea fi întârziate sau blocate din lipsă de personal. Mai grav, tăierile salariale nete îi determină pe mulți muncitori calificați (zidari, fierari-betoniști, ingineri) să ia din nou calea străinătății, unde salariile din construcții sunt net superioare.
Lipsa unor ajutoare de stat compensatorii sau a unor programe de reconversie profesională și sprijin pentru retehnologizare agravează situația. Deși statul se bazează pe sectorul construcțiilor pentru a moderniza rețeaua de autostrăzi, spitalele și școlile, politicile publice par să trateze acest domeniu strict ca pe o sursă imediată de colectare a taxelor. Economiștii atrag atenția că o criză prelungită în construcții se va reflecta direct în creșterea și mai mare a prețurilor la locuințe și în încetinirea creșterii PIB-ului, demonstrând încă o dată că deciziile fiscale luate peste noapte, fără o consultare reală a mediului de afaceri, produc daune structurale pe termen lung.