România mică, la limită: De ce sistemul din 1968 ne lasă fără spitale, canalizare și specialiști

Sistemul administrativ al comunelor și orașelor mici, moștenit din 1968, nu mai face față realităților economice și sociale. Un audit de performanță realizat de Curtea de Conturi dezvăluie o rețea de ineficiențe, blocaje legislative și inegalități financiare care se traduc direct printr-o calitate dramatic scăzută a vieții pentru milioane de cetățeni: fără acces decent la sănătate, educație și utilități de bază.

Cadrul legislativ și blocajul reorganizării

Cadrul legislativ actual prezintă o serie de limitări care fac dificilă adaptarea optimă a structurilor administrative locale la particularitățile și nevoile specifice comunităților. O serie de prevederi legale privind anumiți indicatori și dotări ale Unităților Administrativ-Teritoriale (UAT) au devenit, în timp, perimate sau contradictorii. Curtea spune că optimizarea modelului actual de organizare și funcționare a UAT-urilor necesită o analiză amplă și complexă la nivel central, deoarece gestionarea resurselor depinde direct de această organizare administrativă.

Reorganizarea administrativă (fuziunea comunelor/orașelor mici) este blocată de necesitatea îndeplinirii cumulative a două condiții esențiale: 1. Inițiativa consiliilor locale implicate, care trebuie să țină cont de necesitatea și oportunitatea modificărilor. 2. Acordul populației, exprimat prin referendum local. În lipsa îndeplinirii acestor condiții, intervenția autorităților centrale se limitează la elaborarea de strategii generale, cu un grad redus de specificitate și aplicabilitate la nivel local, permițând ineficienței să persiste.

Legislația a stabilit indicatori și elemente de dotare-echipare de nivel minimal, precum și alți indicatori mai complecși, pentru evaluarea dezvoltării locale și schimbarea statutului UAT-urilor. Curtea de Conturi arată că acești indicatori prezintă limitări semnificative, deoarece nu oferă o imagine fidelă asupra realității. Alocarea banilor publici pe baza acestor criterii depășite poate conduce la adoptarea unor politici publice ineficiente, la o alocare neadecvată a resurselor financiare și, în consecință, la o calitate inferioară a serviciilor publiceoferite cetățenilor.

Gaura neagră a finanțelor și deficitul de personal

Dependența de finanțare de la bugetul de stat și capacitatea redusă de a colecta venituri proprii reprezintă constrângeri majore pentru UAT-uri. Analiza veniturilor și cheltuielilor evidențiază inegalități pronunțate între comune și orașe, chiar și cele aflate pe același nivel administrativ. Aceste diferențe sunt generate atât de mecanismele de alocare a resurselor financiare de la centru, cât și de modul în care acestea sunt gestionate la nivel local(ex: capacitatea diferită de a atrage fonduri nerambursabile sau de a colecta taxe).

Bugetele UAT-urilor mici se confruntă cu o presiune suplimentară generată de costurile aferente asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav. Deși aceste cheltuieli sunt obligatorii, ele consumă o parte semnificativă din resursele locale, reducând fondurile destinate investițiilor și dezvoltării.

Comparativ cu alte structuri locale (municipii și consilii județene), în orașe și comune există dificultăți mai mari în atragerea de personal calificat. Raportul arată că cheltuielile de personal aferente comunelor sunt semnificativ mai mici față de cele ale orașelor care deservesc același număr de locuitori. Această lipsă de atractivitate salarială și de oportunități contribuie la un deficit cronic de specialiștiîn administrațiile mici, afectând capacitatea acestora de a funcționa eficient.

Criza accesului la servicii publice esențiale

În România, persistă disparități semnificative între mediul urban (orașe și municipii) și cel rural (comune) în ceea ce privește accesul la servicii de sănătate, educație și utilități de bază. Aceste inegalități contribuie la decalajul de dezvoltare și la migrația internă.

Deși accesibilitatea comunelor la astfel de servicii se ameliorează odată cu creșterea populației localității, ea rămâne inferioarăcelei din mediul urban. Această situație subliniază nevoia de investiții și politici publice care să reducă aceste inegalități și să asigure un acces echitabil la servicii esențiale pentru toți cetățenii, indiferent de locul în care locuiesc.

Conform detaliilor raportului, peste 80% din orașele mici nu dispun de spitale generale/secții-spital și maternități, iar distanțele până la acestea depășesc în medie 20 de kilometri. De asemenea, lipsa sediilor de jandarmerie sau de pompieri în multe UAT-uri a condus la scăderea procentului aferent domeniului „Ordine publică și siguranță națională”, afectând astfel capacitatea de intervenție rapidă și directă în situații critice și de urgență.

Criza triplă a UAT-urilor mici

1. Eșecul instituțional (modelul 1968)

Modelul de organizare administrativă este fundamental depășit. Rigiditatea legislativă face ca administrațiile să fie incapabile să se adapteze din mers. Deoarece reorganizarea este blocată de inițiativa politică locală și de necesitatea referendumului, se mențin în mod artificial mii de UAT-uri subdimensionate, cu aparate administrative ineficiente.

Implicație: Resursele financiare (insuficiente oricum) sunt cheltuite pentru a susține structura, nu pentru a oferi servicii publice de calitate. Această structură este, de fapt, un consumator net de resurse.

2. Eșecul financiar (vulnerabilitatea cronică)

Administrațiile mici sunt prin excelență vulnerabile financiar. Dependența masivă de bugetul de stat (în lipsa veniturilor proprii), combinată cu presiunea cheltuielilor obligatorii (precum asistenții personali), le transformă în simple puncte de distribuție a fondurilor de la centru, fără autonomie reală de investiții.

Implicație: Diferențele pronunțate în venituri și cheltuieli nu sunt neapărat legate de voința locală, ci de mecanismele de alocare de la nivel central, amplificând inegalitățile între comunități și descurajând performanța.

3. Eșecul uman și al serviciilor (decalajul de calitate a vieții)

Problema resurselor umane este critică. Incapacitatea de a atrage personal calificat (din cauza salariilor mici și a lipsei de oportunități) în UAT-urile mici înseamnă că, chiar și atunci când există fonduri, acestea nu pot fi gestionate eficient (ex: accesarea fondurilor europene).

Implicație directă pentru cetățeni: Cel mai grav impact îl au disparitățile în accesul la servicii esențiale. Faptul că peste 80% din orașele mici nu au spitale și că drumul până la siguranță (pompieri, jandarmi) este lung este o dovadă clară a calității inferioare a vieții și a lipsei de protecție socială pentru cetățenii din România mică.