Direcția Generală Anticorupție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne ar trebui să fie ultimul bastion al integrității, o structură specializată în prevenirea și combaterea corupției în rândul propriului personal. Creată prin OUG 120/2005 pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului MAI, instituția promite rigurozitate, transparență și impact.
Realitatea, însă, este diametral opusă.
Raportul oficial obținut de redacția noastră pe legea 544 de la DGA oferă o imagine devastatoare: o agenție cu bugete în creștere, sute de angajați și zero rezultate concrete împotriva corupției sistemice. Mai mult, datele arată că DGA protejează exact ceea ce ar trebui să combată: corupția la nivel înalt. Practic DGA funcționează mai degrabă ca un mecanism de administrare a corupției minore, în timp ce marii corupți din MAI rămân intangibili și nederanjați.
Bugetul și resursele: creștere fără justificare
Bugetul DGA este administrat integral la nivel central, fără defalcări pe dosare sau rezultate. Datele oficiale publicate pe site-ul DGA și pe Ministerul Finanțelor arată o creștere constantă a fondurilor, de la aproximativ 45 milioane lei în 2020, la 52 milioane în 2021, 60 milioane în 2022, 65 milioane în 2023, 72 milioane în 2024 și circa 78 milioane lei în 2025 (estimativ până în iunie).
Acești bani susțin aproximativ 650 de angajați, salarii medii de peste 10.000 lei net lunar și sporuri de excelență: în primul semestru al anului 2025, 38% dintre șefi și 62% dintre polițiștii de execuție au beneficiat de majorări salariale. Resursele financiare se gestionează global, fără alocare individuală pe cazuri sau pe rezultate, ceea ce face imposibilă evaluarea eficienței cheltuielilor. În contextul unui MAI cu buget total de peste 25-30 miliarde lei, DGA primește o felie consistentă fără să producă pe măsură.
Activitate de suprafață: dosare minore și impact aproape inexistent
Raportul DGA arată că, în perioada 1 ianuarie – 31 mai 2025, au fost delegate de parchete 591 de dosare penale, prin 1121 de ordonanțe de delegare, dintre care jumătate (573) au vizat angajați MAI, iar restul de 548 (cealaltă jumătate) au fost cauze civile sau alte persoane, probabil incluse pentru a umfla volumele. Distribuția pe domenii a fost clar concentrată pe cazuri minore:
- Poliția Rutieră: 76 dosare
- Poliția de Frontieră: 33 dosare
- Servicii permise/inmatriculări: 30 dosare
- Comerț incompatibil cu funcția: 27 dosare
- Inspectoratul General pentru Situații de Urgență: 21 dosare
- Infracțiuni la regimul silvic: 14 dosare
- Conexiune cu criminalitatea organizată: 6 dosare
- Proceduri de achiziții publice: 2 dosare
- Domeniul investigării fraudelor: 2 dosare
- Inspectoratul General pentru Imigrări: 1 dosar
Analiza indică clar: majoritatea dosarelor vizează subofițeri sau agenți, iar cazurile de corupție la nivel înalt rămân neraportate și netratate. Între 2020 și 2024, DGA nu a ținut evidențe separate pentru angajații MAI, iar când este întrebată despre anchete împotriva funcțiilor înalte (chestori generali sau echivalenți), instituția răspunde evaziv că nu deține evidență pe grade profesionale, citând o decizie a Curții de Apel București din 2010. Traducerea e simplă: șefii corupți rămân intangibili, iar instituția se limitează la subofițeri și agenți.
Testele de integritate, prezentate ca instrument de control intern, au fost extrem de limitate: doar 89 în 2024, fără defalcare pe grade profesionale.
Controalele interne au fost reduse: 35 în cinci ani, cu deficiențe și nereguli tratate prin măsuri organizatorice interne, comunicate doar pe intranet. Sesizările privind posibile abuzuri ale angajaților DGA au fost verificate intern și, unde era cazul, trimise la unitățile de parchet, însă rezultatele concrete nu sunt publice. Indicatorii de performanță – număr de dosare, ordonanțe, percheziții, suspecți, mandate, testări de integritate – reflectă mai mult activitatea procedurală decât eficiența reală. Nu există date despre prejudicii recuperate sau condamnări la nivel înalt.
Sesizări și comunicare: aparență vs. realitate
Direcția Generală Anticorupție a raportat între 2020 și primele cinci luni din 2025 un total de 8.570 de sesizări cu caracter penal. La prima vedere, cifrele par impresionante: sute și mii de apeluri și sesizări primite anual. Totuși, realitatea este mult mai puțin spectaculoasă. Din cele 55.000 de apeluri primite prin call-center, doar 88 s-au transformat efectiv în dosare penale, adică aproximativ 0,16%. Penibil.
Mai exact, în primele cinci luni din 2025 s-au înregistrat 686 de sesizări, iar în 2024 – 1.389. Practic, majoritatea sesizărilor nu duc la anchete reale, iar instituția gestionează volume uriașe de informații fără ca acestea să se transforme în rezultate concrete.
Explicația oficială a DGA este că multe apeluri nu conțin informații utilizabile sau sunt abuzive, iar operatorii call-center oferă consiliere sau direcționare către alte instituții. Tradus în termeni simpli: sistemul există mai mult pentru imagine și aparentă activitate, nu pentru a combate efectiv corupția. Publicul poate suna, instituția răspunde, dar foarte puține cazuri ajung să fie investigate în mod real.
Conducerea sub lupă: un lanț de controverse
Istoria DGA este marcată de lideri cu numeroase scandaluri și acuzații, ceea ce explică și lipsa reformei, protecția corupției, ineficiența. Profilul șefilor relevă un tipar de impunitate și favoritism:
Ionel Georgescu, șef interimar între 20 aprilie – 5 octombrie 2009, fost adjunct și ulterior angajat în MAI/ANAF, a fost investigat pentru scurgeri de informații clasificate, implicat în dosarul baronului Duicu și percheziționat de DNA în 2025 la Ministerul Energiei. Venituri de 14.000 euro/lună din cinci funcții plus pensie specială. Criticat pentru “infiltrarea” cadrelor MAI în posturi civile. Celebru și pentru implicarea într-un dosar mare de credite luate cu acte false la BRD: deși era ofițer important la MAI/ANAF, Georgescu ar fi dat informații secrete din bazele poliției unui grup care mințea banca: făceau adeverințe de salariu și contracte false ca să ia împrumuturi de peste 2 milioane de euro. Totul cu firme fantomă din Medgidia, funcționari de la primărie și oameni din BRD (inclusiv directoarea Camelia Cucu). BRD a făcut plângere penală, l-a trecut pe lista neagră, i-a blocat orice cont sau serviciu și l-a declarat „risc de securitate”. Georgescu a fost audiat și dat jos de la șefia DGA.
Jenică Arion-Țigănașu, șef între 2010-2013 și 2014-2016, fost adjunct IGPR. În 2017, scandal public: cerea bani de la RCS-RDS pentru “ziua DGA” și tolera “puciuri” interne și promovări dubioase. Sub mandatul său, dosarele majore de corupție, inclusiv cele implicând achiziții publice sau contrabandă, au fost ignorate sau minimalizate, în timp ce angajații de rang inferior erau vizați pentru sancțiuni și teste de integritate minore.
Alexandru-Cătălin Ioniță, șef în două mandate (1 aprilie 2016 – 16 ianuarie 2018 și 26 iunie 2018 – 25 august 2020), fost șef al Poliției Române (IGPR) în 2018, a fost acuzat de DNA în 2018 pentru trafic de influență și fals în declarații legate de un teren de 18 hectare în Popești-Leordeni. Dosarul clasat în 2019, falsul declinat la Parchet. În 2023, ANI a sesizat diferențe nejustificate de peste 1,15 milioane lei între avere și venituri; când a fost anchetat de DNA-ANI în martie 2018 Ioniță a trecut blocul cu 7 etaje de la Piața Muncii, construit ilegal, fără autorizație validă și cu etaje în plus aprobate dubios, pe numele mamei sale. A fost demis în 2020 după refuzul ORNISS de a-i prelungi accesul la informații clasificate iar în 2021 i s-a retras titlul de doctor pentru plagiat.
Liviu Vasilescu, șef între 27 mai 2021 – 25 august 2023, fost șef IGPR, își dădea întâlniri cu interlopi (clan Duduianu) pentru înmormântarea lui Emi Pian, a exercitat presiuni asupra unui subofițer să își ceară scuze unui judecător, a organizat “chermeze” cu donații ilegale de la subordonați, implicat în spionaj intern (“Operațiunea Microfonul”) și achiziții dubioase (prejudiciu 2,7 mil. euro). Cunoscut ca primind foloase încă de când era la DOS, inclusiv “lista rușinii” cu cadouri (pește, whisky) de la BCCO Constanța.
Ovidiu-Ciprian Antohe, șef al DGA din 8 noiembrie 2023 până în prezent, a fost promovat rapid, anterior ocupând funcția de adjunct la Direcția Operațiuni Speciale. Cariera sa, marcată de ascensiune rapidă și legături cu oameni influenți din minister, a stârnit suspiciuni de nepotism. Criticile principale la adresa sa vizează lipsa de impact a instituției în dosarele majore, incapacitatea structurii de a investiga și sancționa corupția la nivel înalt, cât și faptul că Antohe se ocupă mai degrabă cu contrabanda de țigări decât cu combaterea corupției.
Ce colecție impresionantă de abuzuri (trafic de influență, falsuri, achiziții frauduloase, protecție selectivă) – exact infracțiunile pe care instituția, care cere și pretinde integritate, ar trebui să le combată cu toată forța.
Astfel, sub umbrela unui buget în creștere și a unei organigrame de peste 650 de oameni, Direcția Generală Anticorupție rămâne o instituție captivă, care vânează exclusiv pești mici: agenți de rutieră, subofițeri de frontieră, paznici de la permise, în timp ce șefii corupți, chestorii și rețelele sistemice rămân intangibili. Pe site-ul DGA, rapoartele sunt populate cu o litanie de „reușite” care se repetă obsesiv, ca un disc stricat: 12 agenți de poliție rutieră prinși în flagrant cu mită de 100-300 lei pentru ștergerea amenzilor (raport 2024, județele Iași, Constanța, Dolj); un subofițer de frontieră reținut cu 200-250 cartoane de țigări la vama Siret sau Nădlac (cazuri semnalate în 2023 și 2025, colaborare cu BAT România); opt subofițeri IGSU trimiși în judecată pentru fraudă la achiziții de 50.000-90.000 lei – căști, furtunuri, extinctoare cumpărate la suprapreț de la firme de apartament (raport semestrial 2025); 15 agenți din serviciile de permise auto condamnați pentru 5.000-10.000 lei mită la eliberarea documentelor (cazuri din București, Cluj, Timiș, 2023); trei subofițeri din Ocolul Silvic prinși cu lemne tăiate ilegal, prejudiciu 20.000 lei (raport 2024). Nici un ofițer superior, nici un comisar-șef, nici un chestor, nici un director adjunct, nici un șef de direcție teritorială nu apare vreodată în aceste rapoarte.
Atâta timp cât rapoartele DGA vor continua să ignore ierarhia superioară și să se limiteze la executanți de rang inferior, instituția va rămâne o structură ineficientă, costisitoare și, în cele din urmă, complice la menținerea corupției sistemice din Ministerul Afacerilor Interne.
sursa: thesolomoneeffect