Firmele de bijuterii sunt blocate de lege! Milioane de lei în aur riscă să fie confiscate. Înalta Curte refuză să spună clar: Este nevoie de autorizație dublă pentru bijuteriile aduse din Turcia?
O decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) aruncă un văl de incertitudine asupra uneia dintre cele mai controversate practici din industria bijuteriilor: regimul de perfecționare pasivă. Miza nu este doar una fiscală, ci atinge însăși reglementarea comerțului cu metale și pietre prețioase în România.
ICCJ a decis să respingă ca inadmisibilăsesizarea formulată de Tribunalul Maramureș. Practic, cea mai înaltă instanță a țării a refuzat să ofere un răspuns clar la o întrebare care opune o companie de bijuterii și autoritățile vamale/ANPC, lăsând companiile să navigheze în continuare printr-o zonă gri legislativă extrem de costisitoare.
Misterul „perfecționării pasive”
Cazul a pornit de la o plângere contravențională depusă de o companie (denumită generic AAA în dosar) din Maramureș. Societatea a fost sancționată de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) cu o amendă și, mai grav, cu confiscarea sumei de 3.066.062 de lei.
Motivul? Introducerea în țară a bijuteriilor finite, prelucrate în Turcia, deși compania avea autorizație doar pentru operarea cu metale prețioase, nu și pentru introducerea în țară a acestora.
Ce este „perfecționarea pasivă”? Acesta este un regim vamal special: o companie exportă materie primă românească (de exemplu, aur brut sau aliaje) într-o țară non-UE (ex: Turcia) pentru a fi prelucrată (transformată în bijuterii), apoi o reintroduce în România, beneficiind de scutiri parțiale de taxe.
Întrebarea esențială ridicată de Tribunalul Maramureș era:
Este reintroducerea în țară a bijuteriilor finite, obținute prin acest regim vamal special, supusă obligatoriu și unei autorizații suplimentare din partea ANPC (ca și cum ar fi un import clasic)?
De ce este decizia crucială pentru afaceri?
Dacă răspunsul era DA, companiile erau obligate să obțină două tipuri de autorizații: una vamală pentru regimul de perfecționare și una de la ANPC pentru operațiunea de „introducere în țară”. Nerespectarea acestei duble autorizări duce la amenzi și confiscarea sumelor uriașe, așa cum s-a întâmplat în cazul de față.
Dacă răspunsul era NU, regimul vamal special ar fi fost considerat suficient, iar operațiunea ar fi fost protejată, fiind esența însăși a procesului de prelucrare.
Blocaj la vârful justiției: miza a fost prea mare
Completul pentru dezlegarea de chestiuni de drept al Înaltei Curți, format din 13 judecători (printre care Elena-Diana Tămagă, președintele secției, și alții), a ales să nu se pronunțe.
Respingerea sesizării ca inadmisibilă nu înseamnă că au dat dreptate unei părți, ci că nu au considerat că întrebarea îndeplinește criteriile procedurale pentru a fi dezlegată la acest nivel. Practic, ICCJ a trimis mingea înapoi în terenul instanțelor de fond.
De ce este importantă inadmisibilitatea?Refuzul ICCJ de a tranșa problema înseamnă că:
- Lipsă de unitate: Rămâne un risc uriaș ca tribunalele și curțile de apel din țară să judece cazuri identice în mod diferit, creând o practică neunitară. O companie poate câștiga la Baia Mare, dar pierde la București, pe baza aceleiași fapte.
- Confuzie în piață: Companiile din industria de prelucrare a metalelor prețioase (o piață de milioane de euro) nu au un ghid legal clar despre cum să acționeze, fiind expuse în continuare unor sancțiuni draconice, deși beneficiază de un regim vamal european.
Tribunalul Maramureș va trebui acum să rezolve singur acest „nod gordian” legislativ, interpretând OUG 190/2000 (regimul metalelor prețioase) alături de Codul Vamal al Uniunii.
sursa: puterea