• Mon. Jul 22nd, 2024

Cancandb.ro

Stiri pe Bune!

De ce nu e rasism când huidui o manea

Jun 14, 2024
Internetul a luat-o razna după ce s-a propagat maneaua de la Coldplay. Intoleranță, rasism și alte acuze. Nu, să huidui o manea nu este un act de rasism!
Maneaua în forma ei de azi e o creație a etniei majoritare, ca să ne aducem aminte de domnul Costi, Valahia, clipurile de la Atomic, iar singurul intrus a fost domnul Adrian, zis și Copilul Minune, sau De Vito.
S-a făcut tranziția de la geamparalele și lăutăria saloanelor de nunți la discotecile vremii și apoi la TV-urile de atunci. În timp, au apărut domni și domnițe de etnie și probabil de aici au venit și măscările din partea unei bune părți a ”elitei” autohtone, cu George Pruteanu în frunte. Și toată construcția rasistă aferentă…
Paranteză! Am tot dreptul din lume să terfelesc, să umilesc, să îmi bat joc de o creație artistică. Dacă eu consider că e proastă, asta și zic: că e foarte proastă. Dar nu am dreptul să mă ating de culoarea pielii, de originea artistului și de alte chestiuni sensibile. Închid paranteza.
Evoluția aceasta a creat unele confuzii în zona percepției lăutăriei, o activitate veche, veche rău pe teritoriile Țării Românești și Moldovei. Vechii scripcari boierești și mănăstirești, robii pământului, etnia marginalizată etc. se constituiau în bresle de lăutari iar acestea își făceau veacul pe la curțile domnilor, ale boierilor și mănăstirilor precum și prin urbiile zise pompos orașe. Lângă ei mai existau acele trupe turcești, numite mehterhenele, ceva mai profesioniste, care s-au lansat în perioada când Poarta făcea și desfăcea pe aici după cum dorea… Acei lăutari robi sau nerobi, de etnie, s-au aflat la orginea poeziei românești, așa cum o știm noi culeasă de Pann, Alecsandri sau scrisă de Budai Deleanu, Asachi etc…
Ironic, nu? Etnicii români au creat și propagat maneaua în forma ei de azi, iar lăutarii romi, confundați adesea cu maneliștii romi, au inspirat o mare parte din cultura românească.
PS. Ascultați maneaua ”Până când nu te iubeam” cântată de Maria Tănase, un cântec orășenesc, cu puternice influențe orientale, cules de Anton Pann de prin cine știe ce colcauri de mahala…. Etnicii români de pân’ la patrușopt aveau cu totul alte griji pe cap, nicidecum cântatul….
sursa: puterea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *