„Acest lucru indică faptul că, din păcate, au reușit să mărească de cinci ori producția de Kinjal”, a spus el.
Potrivit datelor disponibile, la începutul lunii ianuarie, rușii aveau un număr maxim de 53 de astfel de rachete, a precizat Kiricevskii.
„Au reușit să angajeze țintele noastre cu ceva. Or, rușii produceau una sau două rachete Kinjal pe lună. Acum se pare că rușii pot produce până la 10 astfel de rachete pe lună”.
Expertul subliniază că abilitatea rușilor de a ataca cu rachete Kinjal este în prezent limitată de numărul de avioane MiG-31K pe care le pot ridica simultan în aer.
„Se pare că șase avioane MiG-31K este maximul, cu 10-12 unități disponibile pe hârtie. Iar specificațiile difuzate de unele resurse, potrivit cărora Kinzhal poate fi montat pe Tu-160 sau Tu-122M3, din fericire, nu sunt adevărate. Rușii au anunțat planuri de a integra Kinjal pe aceste bombardiere strategice, dar nu au reușit să facă acest lucru (până acum)”.
Rusia susține că Kinjal poate atinge Mach 10 – adică de 10 ori viteza sunetului, sau 12.350 km/oră – la o rază de acțiune de 2.000 de kilometri.
Rusia folosește un avion de vânătoare MiG-31 modificat pentru a lansa din aer racheta de opt metri lungime, ceea ce contribuie la creșterea vitezei sale, a explicat Sidharth Kaushal, cercetător la Royal United Services Institute (Londra).
„Zboară la viteze hipersonice, dar, de obicei, ceea ce am vrea să spunem atunci când folosim acest termen este ceva care este foarte manevrabil la viteză hipersonică”, a spus el.
Tom Karako, cercetător senior și director al Missile Defence Project la Center for Strategic and International Studies (CSIS) din Washington, D.C., este de acord că afirmațiile Rusiei privind manevrabilitatea hipersonică a Kinzhal ar putea fi exagerate în comparație cu cea a armelor denumite în mod obișnuit hipersonice, cum ar fi o rachetă de croazieră sau o rachetă de planare, dar că totuși aceste rachete sunt dificil de interceptat.
În primul rând, este greu de interceptat din cauza altitudinii la care zboară, care este între 30 și 40 de kilometri deasupra solului, a spus Kaushal, ceea ce înseamnă că este peste raza de acțiune a multor interceptoare de apărare aeriană de nivel inferior.
„Așadar, nu pot intercepta neapărat racheta în mijlocul traiectoriei, dar o poate face în timp ce coboară spre țintă”, a spus el.
Atunci când Kinjal se află în faza terminală și coboară rapid spre o țintă, lansează șase momeli care “imită semnătura radar a focosului însuși”, a spus Kaushal.
“Dacă un sistem de apărare aeriană de la sol trage cu interceptoare, în principiu, poate elimina momelile mai degrabă decât focosul pe care îl vizează de fapt”, a spus el.
Forțele ucrainene confirmau pe 6 mai doborârea „istorică” cu ajutorul unei baterii de rachete antiaeriene Patriot a unei rachete hipersonice Kinjal, care poate purta focoase atât nucleare, cât și convenționale.
Pe 16 mai, după un atac masiv cu rachete și drone asupra Kievului, oficialii ucraineni anunțau printre altele, doborârea a șase rachete Kinjal. Pe de altă parte, Ministerul rus al Apărării a negat că un număr atât de mare de rachete ar fi fost lansate, anunțând la rândul său că a distrus cu o rachetă Kinjal o baterie Patriot. Ulterior, SUA au confirmat avarierea unor componente ale sistemului antiaerian care însă a rămas „operațional”.
sursa: stiripesurse
0
0 
