• Wed. May 31st, 2023

Cancandb.ro

Stiri pe Bune!

Erdogan se confruntă cu cea mai dură competiţie de până acum: Mizele unui scrutin ce ar putea intra în istorie

May 14, 2023
0 0
Read Time:12 Minute, 42 Second

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan se va confrunta cu cea mai dificilă provocare politică de până acum în alegerile prezidenţiale şi parlamentare de duminică, opoziţia simţind că are cea mai bună şansă a sa de a pune capăt celor două decenii de când este la putere şi de a-i inversa politicile, relatează Reuters, potrivit news.ro.

Votul prezidenţial şi cel parlamentar, stabilit pentru 14 mai, cu un posibil tur doi de scrutin la 28 mai, va decide nu numai cine conduce Turcia, ci şi cum este guvernată, încotro se îndreaptă economia şi forma politicii sale externe.

Cel mai longeviv lider al Turciei moderne, Erdogan a promovat spiritul religios şi ratele scăzute ale dobânzilor pentru gospodării, timp în care a afirmat influenţa turcă în regiune şi a slăbit legăturile ţării, membră NATO, cu Occidentul.

Alegerile au loc la trei luni după ce cutremurele din sud-estul Turciei au ucis peste 50.000 de persoane.

Principalul contracandidat al lui Recep Tayyip Erdogan este Kemal Kilicdaroglu, liderul Partidului Republican al Poporului (CHP), care are sprijinul unei alianţe de şase partide de opoziţie.

MIZE PENTRU TURCIA

Cel mai puternic lider de când Mustafa Kemal Ataturk a fondat republica turcă modernă, în urmă cu un secol, Erdogan şi partidul său de sorginte islamistă, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AK), au îndepărtat Turcia de proiectul secular al lui Ataturk.

De asemenea, Erdogan a centralizat puterea în jurul unei preşedinţii executive, cu sediul într-un palat de 1.000 de camere situat la marginea Ankarei, care stabileşte politica privind afacerile economice, de securitate, interne şi internaţionale ale Turciei.

Criticii lui Erdogan spun că guvernul său a pus botniţă disidenţei, a erodat drepturile şi a adus sistemul judiciar sub dominaţia sa, acuzaţie negată de oficialii care spun că a protejat cetăţenii în faţa unor ameninţări la adresa securităţii, inclusiv o tentativă de lovitură de stat în 2016.

Economiştii spun că apelurile lui Erdogan pentru rate scăzute ale dobânzii au făcut ca inflaţia să urce anul trecut la un maxim al ultimilor 24 de ani –  85%, iar lira să se prăbuşească la o zecime din valoarea sa faţă de dolar în ultimul deceniu.

MIZE PENTRU RESTUL LUMII

Sub conducerea lui Erdogan, Turcia şi-a afirmat puterea militară în Orientul Mijlociu şi nu numai, lansând patru incursiuni în Siria, desfăşurând o ofensivă împotriva militanţilor kurzi în interiorul Irakului şi trimiţând sprijin militar în Libia şi Azerbaidjan.

De asemenea, Turcia a avut o serie de ciocniri diplomatice cu puterile regionale Arabia Saudită, Egipt, Emiratele Arabe Unite şi Israel, precum şi o confruntare cu Grecia şi Cipru în legătură cu graniţele maritime din estul Mediteranei, până când a schimbat direcţia în urmă cu doi ani şi a căutat o apropiere cu unii dintre rivalii săi.

Achiziţionarea de către Erdogan de sisteme ruseşti de apărare aeriană a declanşat sancţiuni americane împotriva Ankarei, în timp ce apropierea sa de preşedintele rus Vladimir Putin i-a determinat pe critici să pună la îndoială angajamentul Turciei faţă de alianţa militară occidentală, NATO. Obiecţiile Ankarei faţă de cererile de aderare la NATO din partea Suediei şi Finlandei au provocat, de asemenea, tensiuni.

Cu toate acestea, Turcia a intermediat acordul pentru exporturile de grâu ucrainean pe Marea Neagră, ceea ce subliniază rolul potenţial pe care Erdogan l-ar putea avea în eforturile de a pune capăt războiului din Ucraina. Nu este clar dacă un eventual succesor s-ar bucura de acelaşi profil pe care el şi l-a creat pe scena mondială.

CE PROMITE OPOZIŢIA?

Cele două partide principale de opoziţie, CHP – secularist – şi partidul naţionalist de centru-dreapta IYI, s-au aliat cu patru partide mai mici în cadrul unei platforme care ar inversa multe dintre politicile semnate de Erdogan.

Ei s-au angajat să restabilească independenţa băncii centrale şi să schimbe politicile economice neortodoxe ale lui Erdogan. De asemenea, ar urma să desfiinţeze prerogativele executive ale preşedintelui în favoarea sistemului parlamentar anterior şi să trimită înapoi refugiaţii sirieni.

Oponenţii lui Erdogan urmăresc să îmbunătăţească relaţiile cu aliaţii occidentali, inclusiv cu Statele Unite, şi să readucă Turcia în programul de avioane de luptă F-35, de la care a fost blocată după ce a cumpărat sisteme ruseşti de apărare antirachetă.

Analiştii consideră că politicile promise de opoziţie ar putea stimula investiţiile străine.

Erdogan a sprijinit eforturile eşuate de răsturnare a preşedintelui sirian Bashar al-Assad, în timp ce a găzduit cel puţin 3,6 milioane de refugiaţi sirieni care au devenit din ce în ce mai nedoriţi într-o perioadă de dificultăţi economice în Turcia.

Opoziţia a reluat planurile lui Erdogan de a deporta o parte dintre refugiaţi în Siria, dar niciunul dintre ei nu a stabilit cum ar putea avea loc acest lucru în siguranţă.

CÂT DE STRÂNSĂ ESTE CURSA?

Cele mai recente sondaje arată că Kilicdaroglu îl devansează pe Erdogan, a cărui popularitate a fost afectată de o criză a costului vieţii cauzată de inflaţia galopantă. Imaginea unită prezentată de opoziţie i-a sporit acesteia şansele, spun analiştii.

Dar Erdogan este încă în cursă, iar cursa prezidenţială ar putea ajunge la o confruntare între el şi Kilicdaroglu în turul al doilea.

Sondajele iniţiale de după cutremurul din 6 februarie au sugerat că Erdogan a reuşit să îşi păstreze în mare parte sprijinul, în ciuda acuzaţiilor că guvernul a reacţionat lent şi a aplicat cu indolenţă reglementările în materie de construcţii, deşi acestea ar fi putut salva vieţi.

Modul în care opoziţia va obţine sprijin în rândul alegătorilor kurzi, care reprezintă 15% din electorat, rămâne esenţial.

Partidul Democrat al Poporului (HDP), prokurd, nu face parte din principala alianţă de opoziţie, dar se opune cu înverşunare lui Erdogan, după o represiune a membrilor săi în ultimii ani.

Erdogan, stăpânul absolut al tuturor alegerilor din Turcia

Timp de mai bine de două decenii, preşedintele Tayyip Erdogan a fost stăpânul absolut al tuturor alegerilor din Turcia. În condiţiile în care votul prezidenţial de duminică îl plasează într-o cursă strânsă cu rivalul opoziţiei, Kemal Kilicdaroglu, este greu de crezut că politicianul combativ care a condus Turcia cu tendinţe autoritare îşi va recunoaşte cu graţie înfrângerea şi se retrage în linişte din funcţie, comentează Reuters.

Incertitudinea, anxietatea, nerăbdarea şi tensiunea cu privire la ceea ce ar putea aduce rezultatele scrutinului pentru a doua ţară ca mărime din Europa, cu 85 de milioane de locuitori, se simt pe străzi, unde mulţi turci, inclusiv o nouă generaţie de alegători, tânjesc după schimbare.

Aceştia au fost afectaţi de o inflaţie paralizantă, de o liră care se prăbuşeşte şi de o scădere bruscă a nivelului de trai, agravată de cutremurul devastator din februarie, care a ucis peste 50.000 de persoane şi a lăsat milioane de oameni fără adăpost.

Sondajele de opinie sugerau că Kilicdaroglu are un avantaj, dar că Erdogan ar putea totuşi să învingă, având în vedere baza sa puternică de susţinere în inima devotată a clasei muncitoare din Anatolia. Dar lucrurile s-ar putea precipita şi asta, în defavoarea lui Ergodan.

CE SE ASCUNDE ÎN SPATELE RETRAGERII UNUI CANDIDAT CU DOAR TREI ZILE ÎNAINTE DE ALEGERI

Cu doar trei zile înainte de alegeri, Muharrem İnce, candidat din opoziţie, a anunţat joi că se retrage din cursa prezidenţială, într-o mişcare surprinzătoare. Retragerea lui İnce ar urma, teoretic, să fie în beneficiul principalului candidat al opoziţiei, Kemal Kılıçdaroğlu, care în prezent se află aproape la egalitate cu Recep Tayyip Erdoğan în sondaje. Ar putea chiar să-i permită lui Kılıçdaroğlu să obţină o victorie categorică în primul tur, scrie POLITICO.

“Mă retrag din cursă. Fac acest lucru pentru patria mea”, a declarat İnce la o conferinţă de presă.

Joi dimineaţa, Procuratura din Ankara a anunţat că a deschis o anchetă după ce o înregistrare sexuală în care se presupune că apare İnce a apărut pe reţelele sociale.

İnce a negat autenticitatea înregistrării încă de miercuri seara, spunând că videoclipul este “fals” şi că face parte dintr-o “conspiraţie”.

İnce, care într-un sondaj POLITICO se situa în jurul a 2% din intenţiile de vot, a atras alegători de la principalul candidat al opoziţiei, Kemal Kılıçdaroğlu, care este susţinut de o coaliţie de şase partide ce reuneşte formaţiuni de stânga şi de dreapta, unite împotriva lui Erdoğan.

Retragerea sa din cursă i-ar putea permite lui Kılıçdaroğlu, care în prezent este cotat cu 49%, să câştige cursa încă din primul tur. Dacă niciunul dintre candidaţi nu obţine peste 50 la sută în primul tur, alegerile vor merge la un tur de scrutin pe 28 mai.

La ultimele alegeri prezidenţiale din 2018, Erdoğan l-a învins categoric, din primul tur, pe İnce, care atunci candida din partea principalului partid de opoziţie de centru-stânga, Partidul Republican al Poporului (CHP). Atunci, Erdogan a obţinut 52,6% din voturi.

İnce intrase în cursa din acest an în ultimul moment, sub sigla noului său partid, Partidul Patriei, pe care l-a creat în 2021 după ce s-a certat cu şeful CHP, actualul principal contracandidat al lui Erdogan, Kemal Kılıçdaroğlu.

CUM VA REACŢIONA ERDOGAN LA O EVENTUALĂ ÎNFRÂNGERE?

Cei care au urmărit ascensiunea lui Erdogan în ultimele trei decenii susţin că acesta va lupta prin toate mijloacele pentru a păstra puterea şi că ar putea folosi resursele statului în beneficiul său pentru a obţine o victorie sau pentru a contesta orice înfrângere la limită, notează Reuters.

“El va contesta rezultatele dacă acestea nu sunt în favoarea sa şi dacă marja este îngustă, dar nu poate face mare lucru dacă opoziţia obţine o victorie zdrobitoare. El se află în cel mai slab punct al carierei sale politice”, a declarat pentru Reuters editorialistul Kadri Gursel.

Rugat să comenteze o eventuală contestare a rezultatului de către Erdogan, un oficial al Preşedinţiei a declarat pentru Reuters că, în cazul unor nereguli, se face apel la Comisia Electorală, lucru pe care, potrivit acestuia, l-ar putea face şi principalul partid de opoziţie CHP. “Dar dacă alegerile sunt pierdute, a spune că ‘nu va părăsi funcţia’ este complet lipsit de sens şi fără fundament”, a reacţionat purtătorul de cuvânt al lui Ergodan.

AMBIŢIA LUI ERDOGAN

Cel mai influent lider de la Mustafa Kemal Ataturk, care a fondat Turcia modernă în urmă cu un secol, Erdogan a acumulat putere în jurul unei preşedinţii executive, a pus botniţă disidenţei, a întemniţat criticii şi opozanţii şi a făcut presiuni asupra presei, sistemului judiciar şi economiei, concediind trei guvernatori ai băncii centrale în decurs de doi ani.

El a dat la o parte generali puternici şi a “curăţat” armata, cu procese ale ofiţerilor urmate de o reprimare a disidenţei, demersuri declanşate de o tentativă de lovitură de stat împotriva sa în 2016.

El şi Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), cu rădăcini islamiste, au îndepărtat Turcia de la proiectul statului laic al lui Ataturk orientând-o către o agendă cu rădăcini islamiste. Adversarii săi îl descriu ca pe un sultan cu ambiţia de a rivaliza cu Ataturk ca figură istorică.

“A acumulat putere, iar un astfel de sistem nu putea decât să creeze o criză, a creat o criză de management, o criză economică şi o criză de stat”, punctează editorialistul Gursel.

Cu trei zile înainte de vot, un Erdogan combativ era încă prezent pe ecranele televizoarelor şi în campania electorală, trecând în revistă succesele din trecut, prezentând mega-proiecte în domeniul apărării, al gazelor şi al industriei.

“Ceea ce îl motivează este puterea, sentimentul că are o misiune. Vrea să rivalizeze cu Ataturk”, confirmă şi Sinan Ulgen, director al grupului de reflecţie EDAM din Istanbul.

“CUM A VENIT, AŞA VA PLECA”

Majoritatea economiştilor atribuie inflaţia galopantă, care a atins 85% anul trecut, şi o criză financiară prelungită politicilor incorecte şi managementului defectuos al lui Erdogan. Ei spun că politica sa economică, cu rate scăzute ale dobânzii, nu se va inversa nici dacă va câştiga.

Prăbuşirea economiei şi ceea ce unii critici au considerat a fi un răspuns nepăsător la cutremur au afectat însă liniştea electorală a lui Erdogan, mai ales după ce mulţi au fost revoltaţi că unii constructori din zonele cele mai afectate de seism au fost “amnistiaţi” deşi nu respectaseră normele de construcţie, ceea ce a sporit vulnerabilitatea clădirilor la cutremure.

“Erdogan a ajuns la putere pe fondul unei crize economice şi al unui cutremur dezastruos şi va pleca la fel”, a declarat Gursel, referindu-se la inflaţia galopantă din anii 1990, după un cutremur masiv din 1999 în apropiere de Istanbul.

Analiştii subliniază că, din punct de vedere istoric, inflaţia şi crizele economice au dus la căderea fiecărui guvern turc care a fost considerat responsabil pentru gestionarea defectuoasă a afacerilor statului.

“Economia este cea care i-a pierdut popularitatea”, a spus Ulgen. “A devenit o economie care nu funcţionează după principii libere şi corecte, ci după interese personale”, arată analistul.

Din cauza devalorizării monedei, mulţi turci se chinuie să-şi plătească mâncarea, şcolile şi chiria, salariile lunare minime ale muncitorilor ajungând la echivalentul a 436 de dolari.

ATUURILE LUI ERDOGAN

Când Erdogan a venit la putere în 2003, Turcia se afla pe calea unei reveniri economice şi părea o poveste de succes incredibilă şi invidiată de vecinii săi.

Omul însuşi, fiu al unui căpitan de vas, este un politician instinctiv şi carismatic care electrizează campania electorală datorită unei legături naturale cu masele admirative din întreaga Anatolie.

Susţinătorii şi chiar şi criticii îl creditează pe Erdogan şi echipa sa pentru primele realizări: îmbunătăţirea vieţii celor săraci prin furnizarea de electricitate şi apă, creşterea venitului pe cap de locuitor, împărţirea resurselor, asistenţă medicală, construirea de noi şcoli, clinici, drumuri, poduri şi aeroporturi.

Susţinătorii şi chiar şi criticii liberali spun că Erdogan şi-a lăsat amprenta şi prin creşterea profilului Turciei ca putere regională şi prin ridicarea interdicţiei de a purta vălul, ceea ce a permis femeilor conservatoare să lucreze în sectorul public şi să urmeze liber cursurile universitare.

Dar, pentru critici, el a creat totodată o nouă clasă de oligarhi corupţi, “Tigrii din Anatolia” – antreprenori şi magnaţi din domeniul construcţiilor cu interese personale, care au înlocuit conglomeratele tradiţionale din tabăra secularistă.

ALUNECAREA SPRE AUTOCRAŢIE

În urma triumfurilor electorale succesive, toleranţa lui Erdogan faţă de orice sfidare a puterii sale s-a erodat, iar alunecarea spre un regim autocratic a devenit tot mai flagrantă. El a golit de conţinut organele esenţiale ale statului. Aliaţi apropiaţi de odinioară s-au alăturat opoziţiei.

Votul de duminică s-ar putea dovedi un punct de cotitură.

O înfrângere a lui Erdogan ar putea duce Turcia înapoi la trecutul său mai laic şi mai democratic, pe care Kilicdaroglu a promis să îl reînvie prin eliberarea instituţiilor de sub controlul statului.

O victorie a lui Erdogan, spun criticii, ar putea anunţa o şi mai mare reprimare a duşmanilor politici şi a instituţiilor independente rămase.

Asli Aydintasbas, de la Brookings Institution, atrage atenţia că votul nu se referă doar la democraţie, ci şi la posibilitatea ca Turcia să revină la o guvernare bazată pe reguli pentru toţi cetăţenii. “Există sentimentul că totul depinde de capriciile unei singure persoane – că toate deciziile sunt luate de preşedintele Erdogan, de la lucruri mărunte până la chestiuni de stat. Iar oamenii, chiar şi cei care îl iubesc, au ajuns să vadă acest lucru ca pe un pericol pentru guvernare”, a spus ea. “Indiferent dacă va câştiga greu sau nu, simt că era Erdogan s-a încheiat. Societatea turcă este pregătită să meargă mai departe”, punctează experta.

Sursa:stiripesurse

 

Happy
Happy
0 %
Sad
Sad
0 %
Excited
Excited
0 %
Sleepy
Sleepy
0 %
Angry
Angry
0 %
Surprise
Surprise
0 %

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *