NATO face presiuni asupra Guvernului Suediei, cerându-i să cedeze în fața Turciei, care a prezentat o listă de cerințelor statelor scandinave care doresc să adere la Blocul Nord-Atlantic. Peste o săptămână, noul prim-ministru suedez, Ulf Kristersson, urmează să efectueze o vizită la Ankara și să discute problema aderării țării sale la NATO. Oficialii la curent cu stadiul dezbaterilor susțin că este puțin probabil ca președintele Recep Tayyip Erdogan să renunțe la pretențiile formulate față de Stockholm. Cel puțin până la alegerile generale din Turcia.
Faptul că secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, face presiuni asupra lui Kristensson au comunicat surse ale publicației americane Al-Monitor. Potrivit acestor surse, conducerea Alianței dorește să obțină ca țara scandinavă “să reunțe la abordarea rigidă a drepturilor omului care i se atribuie” și să facă Ankarei concesii cel puțin parțiale, relatează Neavisimaia Gazeta preluată de Rador.
Printre altele, Turcia a cerut ca Suedia și Finlanda să renunțe să-i sprijine pe radicalii kurzi de stânga și să extrădeze disidenții care se ascund pe teritoriul acestora. “Anturajul lui Erdogan îl va adora pe Stoltenberg și tezele sale de negociere”, a adăugat sursa, subliniind că secretarul general al NATO demonstrează în ultimul timp loialitate absolută față de Ankara.
În prima jumătate a acestei luni Erdogan va purta negocieri intense pe tema extinderii NATO. Astfel, pe 4 noiembrie, președintele turc se va întâlni la Istanbul cu Stoltenberg, iar pe 8 noiembrie îl va primi la Ankara pe Kristensson. Blocul forțelor de dreapta, din care face parte Partidul Coaliției Moderate, condus de noul prim-ministru suedez, a obținut majoritatea voturilor la alegerile care au avut loc în Suedia pe 11 septembrie. Forțele de dreapta au obținut 176 de mandate, iar blocul forțelor de stânga, sub conducerea fostului prim-ministru Magdalena Andersson – 173. Componentă a actualei coaliții a devenit formațiunea populistă de dreapta “Democrații suedezi” care, potrivit mai multor presupuneri, l-ar poate convinge pe Kristersson să renunțe să-i sprijine pe criticii lui Erdogan care se ascund în Suedia.
Anul acesta în luna iunie Turcia, Suedia și Finanda au reușit să încheie un memorandum trilateral care ipotetic ar trebui să deschidă drumul spre intrarea scatelor scandinave în NATO. Cu toate acestea, punctele documentului erau destul de neclare și nu ofereau speranța că dezacordurile legate de extinderea Alianței vor fi in cele din urmă rezolvate. Vorbind pe 1 octombrie, Erdogan a confirmat că toate pretențiile față de țărilor nordice se mențin. “Până când nu vor fi îndeplinite promisiunile făcute țării noastre nu ne vom schimba poziția de principiu. Urmărim cu atenție dacă Suedia și Finlanda își îndeplinesc promisiunile. Și apoi, desigur, parlamentul nostru va lua decizia finală”, a subliniat el.
Printre observatorii occidentali există punctul de vedere că cel mai probabil Ankara va da undă verde analizării cererii formulate de Helsinki. Cel puțin acest lucru ar fi logic până la alegerile generale din Turcia din 2023, în care retorica anti-occidentală este un atribut important, dau de înțeles sursele Al-Monitor. O problemă o constituie și faptul că suedezii și finlandezii vor ca procesul de aderare la Alianța Nord-Atlantică să fie sincronic. “Consider că este foarte important ca Finlanda și Suedia să adere la NATO ținându-se de mână. Calitatea noastră de membru va consolida întreaga alianță de apărare”, a atras atenția premierul finlandez, Sanna Marin, după încheierea discuțiilor avute recent cu Kristersson.
Apropiatele convorbiri de luna aceasta dintre Ankara și NATO, dintre Ankara și Stockholm se vor suprapune în timp cu cristalizarea rolului Tuciei în “Acordul cerealelor”, a cărui semnificație a fost evaluată pozitiv de toți actorii internaționali, inclusiv în Occident. După dorința anunțată a Rusiei de a-și suspenda participarea la inițiativa alimentară, Erdogan a anunțat disponibilitatea țării sale de a menține procesul. “Turcia va continua să depună eforturi în cadrul Acordului cerealelor “, a subliniat el, amintind faptul că datorită negocierilor inițiate la Istanbul privind exportul de cereale simptomele crizei alimentare globale au fost atenuate.
“Nu aș lega aderarea Suediei și Finlandei la NATO de rolul Turciei de moderator al Acordului cerealelor”, a declarat pentru Neavisimaia Gazeta Iuri Mavașev, directorul Centrului pentru studierea noii Turcii. – Da, fără îndială, orice mediere internațională a priori întărește semnificativ poziția unui jucător sau a altuia. Dar, în ciuda obiceiului și talentului său de a schimba unele probleme în altele, președintele Erdogan cunoaște și înțelege limitele unor astfel de jocuri. Ankara a legat inițial intrarea Stockholmului și a Helsinki în alianță numai de problema sprijinului acordat Partidului Muncitorilor din Kurdistan de către aceste țări. Respingerea reciprocă, dezacordul cu privire la această problemă a apărut mult înainte de conflictul din Ucraina.”
Mai mult decât atât, după cum amintește interlocutorul publicației ruse Nezavisimaia Gazeta, Turcia însăși este mult mai interesată de “Acordul cerealelor”, deoarece acesta îi asigură posibilitatea să intre pe arena internațională, să amintească de sine, să se recomande ca un actor puternic. “Mai mult decât atât, mulți oameni uită că conflictul care ajunge în acvatoriul Mării Negre este o lovitură dată pozițiilor turcești în lume”, notează expertul. “Reiese că autoritățile turce nu sunt capabile să controleze situația nici chiar sub nasul lor, ce să mai vorbim despre ambițiile globale ale Turciei.” Așa că Occidentul poate privi cu calm dorința sau lipsa de dorință a Ankarei de a fi mediator. Îi este indiferent, a concluzionat Mavașev.
sursa:stiripesurse